Cele mai bune 6 filme care s-au filmat în Istanbul

De la unul dintre cele mai cunoscute filme James Bond la Midnight Express, de la un film deja clasic al lui Jules Dassin la cele devenite foarte premiate ale lui Ceylan sau Fatih Akin, Istanbulul a fost un oraş aflat în centrul filmelor. Vă prezentăm în cele ce urmează şase filme de calitate care s-au filmat în Istanbul.

1.From Russia with Love (regia: Terence Young, 1963)

“From Russia with Love” nu este doar cel mai bun dintre filmele cu james Bond, dar este de asemenea şi un şablon pentru toate filmele ce au urmat. Filmul a fost turnat pe când populaţia oraşului era mai mică de două milioane de locuitori (în prezent, numără mai mult de 13 milioane) şi este o adevărată călătorie cu covorul fermecat în timpul când Istanbulul era plin de hamali, maşini uriaşe americane şi maşini franceze Renault ce au apărut după marele război. De altfel, cartierul colorat ţigănesc ce apărea în film, Sulukule, a fost demolat, victimă a ultimelor modificări arhitectonice ale oraşului.

2.Topkapi (regia: Jules Dassin, 1964)

Filmul îi are în prim plan pe “maestrul asasin elveţian” Maximilian Schell, Peter Ustinov, Robert Morley şi Melina Mercouri –care a fost de altfel muza lui Dassin pentru filmul pentru care a câştigat premiul Oscar “Never On Sunday” şi a devenit ulterior soţia sa –, fiind un film foarte amuzant în care se spunea povestea încercărilor de a se fura pumnalul încrustat cu diamante a sultanului Mahmud I din muzeul palatului Topkapi. Mission: Impossible, Pantera Roz, Ocean’s Eleven, Twelve şi Thirteen datorează mult lui Dassin şi trupei sale vesele, deşi puţini au îmbunătăţit ideile lor creatoare.

3.Midnight Express (regia: Alan Parker, 1978)

Puţinul care s-a filmat în Istanbul (Malta şi Grecia au fost platouri de filmare) a fost făcut în mod secret, dar Istanbul va fi mereu asociat cu închisorile ce păreau adevărate găuri de iaf, mulţumită lui Alan Parker şi al scenaristului Oliver Stone. Filmul a fost şi a rămas controversat, autorii şi-au cerut scuze de mai multe ori de-a lungul timpului cu privire la libertăţile pe care şi le-au luat de a modifica memoriile lui Billy Hayes despre un evadat depedent de droguri.

4.Uzak (Distant, regia: Nuri Bilge Ceylan, 2002)

Nu doar cel mai bun film care a fost făcut vreodată în oraş, dar probabil şi cel mai bun film turcesc din toate timpurile. Filmat într-un Istanbul acoperit de zăpadă, este o meditaţie turcească minunată şi bogată despre oraş şi ţară, văzută prin decalajul dintre doi veri îndepărtaţi – unul tânăr care soseşte ca un oaspete nepoftit şi un fotograf al oraşului, care este folosit de către familia sa în numele ospitalităţii. Ca de obicei, Ceylan îşi foloseşte în distribuşie familia şi prietenii săi şi filmează în şi în jurul apartamentului său din Cihangir. Vărul său, Mehmet Emin Toprak, un muncitor într-o fabrică de la ţară, a împărţit premiul pentru cel mai bun actor la Cannes cu Muzaffer Ozdemit, care nu a fost de asemenea actor de meserie. La momentul decernării premiului, Toprak murise deja, adormind la volanul maşinii pe care o cumpărase la mâna a doua din banii primiţi pentru rolul său din film. Avea doar 28 de ani.

5.Politiki Kouzina (A Touch of Spice, regia: Tassos Boulmetis, 2003)

Dacă turcii apreciază ceva mai mult decât mâncarea şi fotbalul, este să plângă pentru motive bine întemeiate. Acest film grecesc i-a făcut să plângă atât pe greci, cât şi pe turci, a lansat o grămadă de telenovele în ambele ţări, cu subiectul binecunoscut: un băiat/fată greci se indrăgostesc de o fată/băiat turci cu consecinţe complicate şi previzibile. Povestea unui tânăr care a fost forţat să părăseasca Turcia în una dintre ultimele deportări a populaţiei vechi greceşti, în anii ’60, a lovit un punct sensibil în ambele ţări. Boulmetis, care a scris şi regizat filmul, s-a născut în apropierea bazarului din Kadikoy, în partea asiatică a oraşului, înainte ca familia sa să fie forţată să plece la Atena, unde a fost tratat “ca un turc”.

6.Crossing the Bridge: The Sound of Istanbul (regia: Fatih Akin, 2005)

Ar fi frumos dacă toate documentarele despre muzică ar fi ca acesta. Studiul pasional al lui Fatih Akin asupra amestecurilor muzicale din Istanbul te atrage din prima clipă şi nu îţi dă drumul niciodată. El porneşte de la Grand Hotel Londres din Beyoglu, unde filmul cunoscut al lui Akin, Head-On (2004), s-a încheiat cu o scenă de dragoste demnă de “Last Tango in Paris”. Toată sau aproape toată viaţa culturală se află aici, de la Orhan Gencebay, un erou al filmelor de acţiune şi un geniu muzical, până la superbul clarinetist ţigan Selim Sesler.

Author: Jovi Ene

Editor, iubitor de carti si filme, Project Manager al Filme-carti.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *