Cele mai bune 10 cărţi de matematică populară (I)

Ian Stewart este Profesor Emerit de matematică la universitatea din Warwick şi membru al Societăţii Regale. El a scris peste 80 de cărţi, majoritatea de matematică popular şi a cîştigat trei medalii de aur pentru opera sa despre înţelegerea ştiinţei de către marele public. El a declarat că “matematica populară poate părea a fi o contradicţie în termini, dar aceasta e ceea ce face ca acest gen să fie atât de important: trebuie să schimbăm această percepţie. Matematica populară este drumul de deschidere pentru nespecialişti. Ne premite să apreciem unde se foloseşte matematica, cine a creat-o, la ce este bună şi spre ce se îndreaptă, fără să devenim foarte tehnici. Este ca şi cum asculţi muzică în loc să o compui”.

În cele ce urmează, vă prezentăm alegerile reputatului autor cu privire la cele mai bune ghiduri despre matematica pentru cititorii obişnuiţi:

1.-“The Man Who Knew Infinity”, de Robert Kanigel. Geniul autodidact indian Srinivasa Ramanujan a avut o pasiune pentru formulele ciudate şi frumoase, atât de neobişnuite încât matematicienii încă se confruntă cu adevăratele lor înţelesuri. El a fost născut într-o familie brahmană săracă în anul 1887 şi a început să desfăşoare activităţi de cercetare originale încă din adolescenţă. În 1912, el a fost adus să lucreze la Cambridge. A murit de malnutriţie şi alte cauze necunoscute în 1920, lăsând o moştenire bogată care nu este încă pe deplin înţeleasă. Nu a existat niciodată o altă poveste de viaţă a unui matematician la fel ca a lui.

2.-“Godel, Escher, Bach”, de Douglas Hofstadter. Una dintre marile cărţi cult, o transpunere foarte originală a paradoxurilor logice asociate cu autoreferinţele, cum ar fi aceea că “această propoziţie este falsă”. Hofstadter combină logica matematică a lui Kurt Godel, care a demonstrat că anumite întrebări nu au răspuns în matematică, cu gravurile lui Maurits Escher şi muzica lui Bach.

3.-“The Colossal Book of Mathematics”, de Martin Gardner. În rubrica sa de jocuri matematice din “Scientific American”, Gardner – un jurnalist care nu are nicio pregătire matematică – a creat domeniul matematicii de agrement. La suprafaţă, rubrica sa era despre puzzle-uri şi jocuri, dar toate acestea au ascuns principii matematice, unele simple, unele surprinzător de grele. Cartea conţine numeroase selecţii din rubricile sale, clasificate după domeniile matematice implicate.

4.-“Euclid in the Rainforest”, de Joseph Mazur. O plimbare foarte plăcută asupra sensului adevărului în matematică, prezentată printr-o serie de aventuri ciudate din insulele greceşti, din junglele din preajma râului Orinoco, dar şi din alte locuri. Examinează concepte complicate precum infinitul, topologia şi probabilitatea, prin intermediul poveştilor şi anecdotelor. Sunt examinate trei tipuri diferite de adevăr: logica formală clasică, rolul infinitului şi inferenţa prin raţionament plauzibil. Povestea studentului care nu credea în nimic cu excepţia calculatorului său este o lecţie pentru toţi cei care cred că matematica reprezintă doar “sume”.

5.-“Four Colours Suffice”, de Robin Wilson. În 1852, Francis Guthrie, un tânăr matematician sud-african, a încercat să coloreze ţinuturile pe o hartă a Angliei. Guthrie a descoperit că are nevoie de doar patru culori diferite pentru a se asigura că oricare două ţinuturi învecinate au culori diferite. După mai multe experienţe, s-a convins că acest lucru este valabil pentru orice hartă de oriunde. Aceasta este o poveste remarcabilă despre modul în care matematicienii au demonstrat că a avut dreptate, dar numai cu ajutorul computerelor, aducând în discuţie sensul de “probă”.

Author: Jovi Ene

Editor, iubitor de carti si filme, Project Manager al Filme-carti.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *