Cele 5 stadii ale durerii

The most beautiful people we have known are those who have known defeat, known suffering, known struggle, known loss, and have found their way out of the depths. These persons have an appreciation, a sensitivity, and an understanding of life that fills them with compassion, gentleness, and a deep loving concern. Beautiful people do not just happen.” Elisabeth Kubler-Ross

Am trecut şi vom mai trece prin durere, vom pierde lucruri sau oameni, ne vom rǎtǎci, vom plânge şi vom deznǎdǎjdui. Durerea este naturalǎ vieţii şi niciunul dintre noi nu este cruţat. Cel mai adesea, dacǎ nu chiar mereu, suferinţa are un scop mai mare decât suntem noi pregǎtiţi sau în stare a recunoaşte. Sensul nu se reveleazǎ decât dupǎ ce efectele ei devastatoare încep sǎ se estompeze.

Ȋn anul 1969, psihiatra de origine elveţianǎ Elisabeth Kubler-Ross a fost prima care a vorbit despre cele cinci stadii ale durerii în cartea sa On Death and Dying. Conform acesteia, cele cinci etape nu au loc în ordine, ci fiecare dintre noi trecem de la una la alta pânǎ când ajungem sǎ acceptǎm ideea suferinţei. Fie cǎ vorbim de deces, divorţ sau despǎrţire, etapele sunt aceleaşi.

Negarea

Negarea este prima reacţie a unui om confruntat cu o durere chinuitoare. Sentimentul pe care-l avem, “acest lucru nu mi se poate întâmpla mie” este un mecanism de apǎrare menit sǎ ne facǎ sǎ trecem de şocul iniţial.

Furia

Dupǎ ce negarea începe sǎ-şi piardǎ din intensitate, realitatea îşi face apariţia din nou, la fel de implacabilǎ. Moartea unui om drag, despǎrţirea de o persoanǎ pe care am legat-o mult timp de noi ne poate duce chiar şi într-acolo încât sǎ îl învinovǎţim pentru cǎ ne produce o durere atât de mare. Ştim cǎ este iraţional din partea noastrǎ şi vinovǎţia pe care o simţim din cauza furiei ne face încǎ şi mai furioşi.

Negocierea (bargaining)

Târguiala este o formǎ de a compensa durerea, este acel mod prin care încercǎm sǎ recâştigǎm controlul asupra situaţiei. Ȋn negociere gǎsim mereu fraza “ce-ar fi fost dacǎ…”. Vrem sǎ facem lucrurile altfel, vrem ca totul sǎ revinǎ la starea iniţialǎ şi ajungem chiar sǎ ne învinovǎţim pe noi înşine pentru starea curentǎ a lucrurilor.

Depresia

Aceastǎ etapǎ este cea care-ţi spune cǎ lucrurile s-au întâmplat cu adevǎrat şi este cauzatoare de numeroase senzaţii: frustrare, tristeţe covârşitoare, tendinţa de a-ţi plânge de milǎ, regret. Ne obişnuim cu durerea, devine parte din noi. Avem nevoie de cuvinte blânde sau o îmbrǎţişare tǎcutǎ.

Acceptarea

Ultimul pas spre vindecare. Suntem încǎ pradǎ durerii, dar speranţa îşi face apariţia mai cutezǎtoare. Este o fazǎ de izolare şi calm. Fericirea nu este încǎ posibilǎ, dar suntem mai aproape de vindecare. De ieşit în lume, de rememorat amintiri frumoase.

Pierderea unui om drag- orice ar însemna acest lucru- este o experienţǎ prin care fiecare dintre noi trece în felul sǎ unic. Nimeni nu ne poate ajuta cu adevǎrat pentru cǎ nimeni nu înţelege exact emoţiile prin care trecem. Dar ceilalţi ne pot fi aproape pentru a ne uşura trecerea cǎtre procesul de vindecare. Cel mai bun lucru pe care-l putem face este de a ne lǎsa sǎ simţim tot ceea ce simţim pentru a nu întârzia procesul vindecǎrii.

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *