Cealaltă latură a leadership-ului

There are two ways of spreading light: to be the candle or the mirror that reflects it.” Edith Wharton

În Quiet, publicată de Susan Cain la începutul lui 2012, autoarea spune că secretul vieţii este să te pui în lumina potrivită pentru că oricine poate străluci dacă are parte de condiţiile optime de iluminare: pentru unii poate fi vorba de reflectoarele de pe Broadway, iar pentru alţii, de becul de la lampa de pe birou.

În acelaşi fel, nu toată lumea aspiră la treapta cea mai de sus atunci când vine vorba de carieră. Nu toţi vrem să fim lideri. Unii dintre noi (mulţi) vrem să ne facem treaba bine şi găsim lucrul acesta extrem de satisfăcător. Este la fel de adevărat că nu toată lumea are cum să ajungă lider, CEO, şef de department; n-ar mai rămâne oameni care să fie conduşi, ghidaţi, îndrumaţi.

Şi de ce am subestima puterea celor care sunt conduşi, a adepţilor? De unde ne-am alege liderii dacă nu dintre aceia care au fost odată doar followers?

Nu se vorbeşte mult despre followership. Nu e o noţiune nouă, dar de cele mai multe ori e uitată şi subapreciată. Conceptul acesta înseamnă să ai capacitatea de a urma instrucţiunile, să urmezi un program prestabilit, înseamnă să faci parte dintr-o echipă şi să livrezi ceea ce se aşteaptă de la tine. Nu e cea mai atrăgătoare poziţie. Dacă ţi se spune că eşti un excelent follower, tocmai ai primit un compliment cu două tăişuri. Nu e o reputaţie pe care să ţi-o doreşti atunci când scopul tău este scaunul de CEO. Dar realitatea practică este că nimeni nu accede atât de sus fără să demonstreze mai întâi că este capabil să urmeze nişte indicaţii şi să funcţioneze perfect în cadrul unei echipe.

Adepţii sunt în general de trei tipuri: îi avem mai întâi pe conformişti, oamenii care zic mereu “da”, cei care se aliază cel mai des liderului şi fac ceea ce li se spune; sunt activi şi lucrează mult, dar nu au opinii personale şi nu dau sugestii pentru îmbunătăţirea lucrurilor. Apoi vin pasivii, cei care preferă să rămână în umbră şi care îşi fac treaba atunci când sunt supravegheaţi îndeaproape; nu iau niciodată iniţiativa şi nu fac mai mult decât li se cere. La final sunt curajoşii – cel mai bun tip de adepţi pe care o companie îi poate avea. Iau iniţiativa şi sunt capabili să lucreze în mod independent; se raliază liderului, dar nu vor ezita să intervină şi să-şi spună părerile ca să obţină rezultate mai bune pentru echipă şi companie. Ca follower, în special în ceea ce-i priveşte pe ultimii, pe curajoşi, este uneori dificil să nu critici tacticile, stilul sau ideile liderului, mai ales când ai resentimente faţă de acesta.

Ca followership-ul să-şi arate calităţile, liderul trebuie să demonstreze că este demn de încrederea celor din jurul lui. Dacă face ce spune, dacă răspunde cu onestitate tuturor întrebărilor, dacă împărtăşeşte echipei toate obstacolele şi provocările şi aspiră spre realizarea unor scopuri cât mai mari, atunci el îi va inspira pe ceilalţi şi le va oferi stabilitatea de care au nevoie. Mai mult, liderul va demonstra empatie faţă de angajaţii care trec prin momente dificile şi speranţa că produsul/ serviciul la care lucrează echipa va fi un succes. Atunci când liderii sunt plasaţi în această poziţie, ei au impresia că oamenii le vor urma toate indicaţiile doar prin prisma statutului. Dar leadership-ul nu este numai a avea cunoştinţele tehnice şi a şti scopurile echipei, ci înseamnă şi a fi persoana pe care oamenii vor să o urmeze.

Followership-ul va fi, probabil, mereu în umbra leadership-ului, iar liderii limitaţi îşi vor forma echipele doar din conformişti. Aceştia vor face ceea ce li se spune, dar nu îşi vor folosi calităţile la potenţialul maxim. Pe de altă parte, liderii adevăraţi vor fi mereu aceia care inspiră şi cultivă un followership puternic, adică pe acei oameni care nu numai că-şi fac bine treaba, dar aspiră şi să devină din ce în ce mai buni şi îl determină şi pe lider să facă acelaşi lucru.

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *