Ce cărţi se mai citesc prin filme?

Am văzut într-o zi un mesaj scris cu graffiti pe un zid aproape prăbuşit: „Ăsta e semnul pe care îl aştepţi”.  Poate că asta facem în fiecare zi: privim în jur aşteptându-ne să descoperim răspunsuri acolo unde lumea pare să îşi vadă de drumul ei, fără să-i pese de întrebările noastre. Dar ne încăpăţânăm să descifrăm viaţa în fel şi chip, transformând un pasaj dintr-o carte, un vers dintr-un cântec sau o replică absurdă dintr-o reclamă în cheia de descâlcire a unei nesiguranţe, temeri sau nedumeriri.

Nu ştiu dacă e adevărat faptul că vedem doar ceea ce suntem pregătiţi să vedem, dar uneori e bine să fim curioşi să ne (re)descoperim măcar certitudinile.

Căutarea te poate duce oricât de departe; chiar dacă porneşti pe o cărare deja cunoscută, la un moment dat, poate-ţi vei dori să te rătăceşti. Şi această rătăcire o să te aducă aproape de tine. Pentru că ceea ce alegem să cunoaştem vorbeşte tot despre noi.

Semne (pentru noi) sunt şi în filme – sunt personaje în care ne descoperim sau care ne provoacă să privim lumea altfel, ca într-un joc în care fiecare cuvânt sau gest înseamnă ceva. De-asta şi cărţile pe care le citesc, în faţa camerei, au rosturile lor.

 De exemplu, în comedia romantică, isteaţă, plină de tandreţe şi umor – When Harry Met Sally, când Harry Burns (interpretat de minunatul Billy Crystal) este sunat de Sally (Meg Ryan), care tocmai aflase că fostul ei iubit se însoară, acesta tocmai citea thrillerul lui Robert LudlumThe Icarus Agenda. Între teroarea conspiraţiei mondiale imaginată de Ludlum şi aceea a imposibilităţii de a desluşi prea bine graniţa dintre iubire şi prietenie se construieşte profilul unei poveşti de dragoste ca-n filmele bune.

Matilda (jucată de Mara Wilson), fetiţa care şi-a transformat biblioteca în spaţiul preferat de joacă, este surprinsă de actorul-regizor Danny DeVito, în adaptarea cinematografică din 1996 a romanului lui Roald Dhal, citind Moby Dick. Asta spre disperarea familiei ei, care voia ca Matilda să fie un copil „normal” şi să prefere oricând amorţeala emisiunilor TV în locul aventurilor fantastice din cărţi. Doar că fanatismul Căpitanului Ahab pentru balena albă era acelaşi cu al ei pentru lectură şi, cu o energie venită parcă de nicăieri, transformă televizorul în scrum, într-una dintre secvenţele memorabile ale micului ecran.

10 Things I Hate About You, ecranizarea regizată în 1999 de Gil Junger, este o variantă modernă a piesei shakespeariene The Taming of the Shrew, aşa că vorbeşte despre independenţă, emancipare, putere, capacitatea de a gândi şi a te exprima liber, dar şi despre cea mai importantă formă de curaj: aceea de a fi vulnerabil în faţa omului iubit, de a-ţi deschide sufletul, dinamitând zidurile şi mecanismele de autoapărare. Tocmai pentru a sublinia această  relaţie între neîmblânzire şi fragilitate, Kat Stratford (interpretată de Julia Stiles) citeşte în film The Bell Jar, cartea fenomen a Sylviei Plath. Un roman răvăşitor despre pierderi şi regăsiri, pe fondul unei poveşti de viaţă tragice. Aceea a poetei Sylviei Plath care nu şi-a îngăduit salvarea pe care i-a dăruit-o eroinei ei.

Tot o reinterpretare modernă a unui clasic este şi You’ve Got Mail, comedia sensibilă în care Tom Hanks şi Meg Ryan se îndrăgostesc din spatele unui monitor de calculator şi al unor pseudonime, deşi în lumea „reală” sunt într-un conflict… pentru cărţi. Fiecare dintre ei le iubeşte într-un alt fel: el vrea să le facă accesibile, uşor de găsit şi de răsfoit, ea îşi doreşte ca fiecare carte să poată să îşi spună povestea, să existe o conexiune puternică între librar şi cititor şi fiecare investiţie într-o nouă carte să fie personală, să aibă suflet. Însă amândoi vor să le dăruiască, iar acest film este poate, mai mult decât altele, despre mesaje. De-asta, atunci când Kathleen Kelly (Meg Ryan) este surprinsă citind Pride and Prejudice este şi un semn că în spatele teribilului Joe Fox s-ar putea ascunde un adevărat Mr. Darcy.

În Donnie Darko se citeşte Twenty-One Stories, a lui Graham Greene, în filmul Harry Potter and the Prisoner of Azkaban apare în cadru A Brief History of Time, a lui Stephen Hawking, în Inglorious Basterds, Shoshanna Dreyfuss răsfoieşte The Saint in New York, a lui Leslie Charteris, în Little Miss Sunshine, Dwayne Hoover este captivat de Thus Spoke Zarathustra, cartea lui Friederich Nietzsche, iar în Pulp Fiction inspiraţia întunecată a personajului Vincent Vega pare să vină din Modesty Blaise, scrisă de Peter O’Donell.

Sunt poveşti, în poveşti, în poveşti şi toate sunt semne. Nu întotdeauna cele pe care le dorim, dar, mai mereu, cele de care avem nevoie.

2 thoughts on “Ce cărţi se mai citesc prin filme?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *