Ce carte crezi că mi-ar sta mai bine?

Mi-am dat seama cât de greu e, atunci când citeşti o carte care schimbă ceva în tine, să nu fii „schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” şi să defilezi cu ea în geantă, suflet şi gând, gata să o foloseşti ca referinţă ori de câte ori cineva te întreabă: „Ai mai citit ceva interesant în ultima vreme? Că eu nu prea ştiu de ce să mă apuc.” Sau chiar când nu te întreabă, pentru că oamenii nu ştiu întotdeauna de ce au nevoie şi atunci e bine să fii pregătit să le luminezi drumul 🙂 .

Sunt şi situaţii în care, după ce recomanzi cu un entuziasm aproape fanatic un autor sau un roman, să te întâlneşti, după un timp, cu beneficiarul ofertei tale generoase de misionariat literar şi, în locul mulţumirilor care crezi că ţi se cuvin, să fii întâmpinat cu un sec: „Nu m-a prea prins povestea, m-am cam plictisit”.

Iar aceste cuvinte au dus la sfârşitul multor relaţii de prietenie, clădite din timp, încredere şi semne de carte comune… Pentru că e clar că nu aveţi ce să vă mai spuneţi. Cel puţin până când nu descoperi o altă carte care să te fascineze (pe care să vrei să o dai mai departe cu acelaşi elan) şi care să o facă pe cea dinainte să devină doar o amintire frumoasă, dar dureroasă, pentru că te-a îndepărtat  de un prieten bun pentru mai nimic. Pe când cea de-acum, cu siguranţă o să-i placă, nu are cum să fie altfel. Şi mai încerci o dată să verifici dacă legătura voastră, peste vremuri şi cărţi, rezistă…şi rezistă…şi rezistă…

Books I've Read & Books I Want to Read:  One Hundred Postcards
De multe ori am oferit cărţi în dar şi am încercat să păstrez un echilibru între ceea ce credeam eu că i-ar plăcea persoanei respective şi ceea ce mi-aş fi dorit eu să îi placă. Nu am reuşit mereu, pentru că mă gândeam că un cadou trebuie să-l reprezinte şi pe cel care-l dă, dar şi pe cel care-l primeşte, aşa că de multe ori mi-am folosit ca inspiraţie tot lista de lecturi obligatorii pentru rude şi prieteni, pe care o port cu mine pentru orice eventualitate.

Atunci când intru într-un magazin de haine, întotdeauna este o vânzătoare gata să-şi surprindă prada comercială cu tot felul de întrebări capcană. Astfel că, dacă fac cumpărături pentru o altă persoană, trebuie să furnizez răspunsurile exacte: e înaltă, scundă, ochi închişi sau deschişi la culoare, ce nuanţă are părul, dar despre pigmentul pielii ce-aş putea răspunde? De cele mai mult ori, nimic, pentru că stau foarte prost cu spiritul de observaţie, dar asta nu înseamnă că îmi dezamăgesc interlocutorul, nefurnizându-i toate răspunsurile de care are nevoie, fie că au legătură sau nu cu măcar o bucăţică de realitate.

Şi asta pentru că se pare că, fără toate aceste amănunte laolaltă, la care se adaugă şi un scurt test psihologic despre personalitatea aniversatului, nu poţi cumpăra nimic cu adevărat potrivit.

Mă gândesc că mi-ar prinde bine şi în librării o asemenea abordare multidisciplinară: „Ce carte credeţi că s-ar potrivi cu nişte ochi curioşi, un suflet multicolor, o minte straşnică şi cu nişte emoţii care se manifestă, când şi când, destul de vizibil?”.

E din ce în ce mai dificil să dai peste un librar talentat şi generos, care să aibă răbdare, ştiinţă şi imaginaţie, şi care să te îndrume spre o lume, nu doar spre un raft. Dar atunci când îl întâlneşti, merită să îl întrebi: „Ai mai citit ceva interesant în ultima vreme? Că eu nu prea ştiu de ce să mă apuc.”

Every Book Its Reader: The Power of the Printed Word to Stir the World
The Books They Gave Me: True Stories of Life, Love, and Lit
1001 Books You Must Read Before You Die
You Must Read:  Books That Have Shaped Our Lives

1 thought on “Ce carte crezi că mi-ar sta mai bine?”

  1. Eu de obicei mă ghidez după instinct, îmi place să mă plimb în voie printre rafturi şi să răsfoiesc în tihnă cărţile. Întreb librarul doar atunci când nu pot găsi o anumită carte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *