Ce am învǎţat din Life of Pi

Life of Pi este o poveste de viaţǎ fantasticǎ, pe care-o povesteşti copiilor şi nepoţilor şi ei nu prea ştiu dacǎ şi ce sǎ creadǎ, dar sunt impresionaţi şi le rǎmâne întipǎritǎ undeva în fundul minţii şi al sufletului şi o vor repeta şi altora cu mândrie. Pentru cǎ noi toţi avem nevoie sǎ credem în orice, în spirit, în Dumnezeu, în mai bine, în supravieţuire, în oameni şi animale, în noi înşine.

Am mai vǎzut filme regizate de Ang Lee pânǎ acum şi toate (Brokeback Mountain, Crouching Tiger,Hidden Dragon, Eat Drink Man Woman) mi s-au pǎrut excelente. Probabil cǎ, totuşi, niciunul dintre ele nu m-a impresionat atât de mult ca Life of Pi în termeni de imagine. Filmul e o imagine perfectǎ, şi scenariul ar pǎrea puţin neverosimil din cauza ei pentru cǎ totul pare  supranatural; totuşi, ca de obicei într-o peliculǎ bunǎ, existǎ destulǎ realitate, o poveste bine ancoratǎ în concret cât sǎ o facǎ credibilǎ.

Life of Pi nu are o acţiune complicatǎ, dar oricum nu o sǎ vorbesc despre asta aici. Cu toate acestea, am plecat de la film cu câteva idei în minte:

  • Nu conteazǎ ce nume ridicol porţi (Piscine, în acest caz), poţi face şi poţi fi atât de special pe cât îţi propui sǎ fii.
  • Fie cǎ e bǎtǎtorit cumva de alţii înainte sau cǎ trebuie sǎ ne facem propria alee, toţi avem un drum al nostru.
  • Când te mânǎ curiozitatea, e mai bine sǎ rǎspunzi din toatǎ inima, fie cǎ asta înseamnǎ sǎ vorbeşti cu un preot catolic deşi tu eşti hindus sau sǎ citeşti noaptea sub pǎturǎ deşi mergi dimineaţa la şcoalǎ.
  • Dacǎ ai norocul (deşi tu nu-l numeşti aşa) sǎ observi multe, ţi-ai face un deserviciu dacǎ te-ai ascunde.
  • Frica (de tigru, de moarte) te ţine în viaţǎ.
  • Poţi ucide şi sǎ-ţi ceri iertare de la victimǎ; e natural şi omenesc.
  • Douǎ imagini superbe: suricatele (datoritǎ unei pasiuni destul de curând descoperite pentru animalele astea poznaşe) şi peştii migratori. Chiar şi numai pentru asta meritǎ vǎzut filmul.

 Ȋmi dau seama cǎ cele de mai sus sunt lucruri pe care le-aş putea cu uşurinţǎ gǎsi şi într-o carte motivaţionalǎ. Ce m-a impresionat e, totuşi, amestecul dintre toate acestea şi magia, inefabilul credinţei, al speranţei, acea sǎmânţǎ de adevǎr pur care sǎlǎşluieşte în fiecare din noi şi care încearcǎ uneori sǎ iasǎ de sub noianul sub care o îngropǎm zilnic, cu griji triviale şi ambiţii modeste.

Filme:

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *