Ce-ai face dacă nu ţi-ar fi frică?

Viaţa este o explorare continuă a tot ceea ce este în noi şi în jurul nostru… Ne împiedicăm de obstacole, ne agăţăm de şanse şi înaintăm, târâş-grăpiş, către ceea ce ar putea să fie, dacă am îndrăzni să sperăm, să credem şi să (re)acţionăm. Fără frică…

Doar că, de cele mai multe ori, ne punem singuri frâne, ne condiţionăm împlinirile de aşteptările celorlalţi, ne e teamă să jucăm după alte reguli şi să riscăm să greşim în felul nostru. Aşa că vegetăm într-o stare confortabilă de adaptare la mediu, în loc să luăm atitudinea care ar face condiţiile date să se adapteze la ceea ce avem nevoie să fim, să facem şi să spunem.

Câteodată vine un moment în care status quo-ul trebuie să devină punctul fix care să răstoarne lumea aşa cum o ştiam până atunci. Să ne aşezăm la masa hotărârilor, să vorbim pentru noi şi să trăim în afara colţurilor desenate cu echerul de societate.

Avem nevoie doar de curajul de a recunoaşte că nu le putem face pe toate, că nu putem avea tot ce dorim, că o să fim adesea ridicoli, uneori demni de milă, alteori vulnerabili şi, în ciuda acestor lucruri, putem fi eroii imperfecţi ai vieţilor noastre.

Când am început să citesc Lean in, a lui Sheryl Sandberg, m-am gândit că este încă o carte-manifest despre o super-eroină modernă, care reuşeşte să îmbine statutul de CEO al unei mega-companii – Facebook – cu acela de mamă-model, soţie-ideală şi prietenă de nădejde.

Dar Sandberg n-are nimic de-a face cu o imagine de poster de fericire. Este o femeie cu îndoieli, nelinişti, nesiguranţe, vinovăţii de tot felul şi aflată într-o căutare permanentă a mai binelui. Pentru familia şi profesia ei. Este managerul din topurile Forbes şi vecina cu lapte vărsat pe fustă, de vis-à-vis. Este un om, cu toate ale sale, când înfrânt, când înfruntând adversitatea cu zâmbetul pe buze.
Lean in vorbeşte cu onestitate despre ambiţii absurde, ratări excepţionale şi împliniri neaşteptate. Sheryl Sandberg pare a fi femeia care le are pe toate. De fapt, cea care a fost dintotdeauna în pole-positionul vieţii, lucrând la Banca Mondială, apoi la Google, refuzând propunerea de a se alătura unui start-up în acea vreme – LinkedIn, doar pentru a accepta propunerea lui Mark Zukerberg de a face parte din echipa care a schimbat faţa comunicării în lumea modernă. Cu un soţ angajat la Yahoo, dedicat familiei şi creşterii celor doi copii minunaţi, americanca ar fi putut să scrie ghidul: “Cum să faci totul să meargă în viaţa ta”. Doar că ea încă nu a aflat.

“Încă am zile în care mă simt ca o impostoare. Şi încă mă mai trezesc că se vorbeşte peste mine şi că nu sunt luată în seamă, în vreme că bărbaţii din jurul meu nu păţesc asta. Dar acum ştiu cum să respir adânc şi să-mi ţin mâna ridicată. Am învăţat să stau la masă.” (Lean in, Sheryl Sandberg)

Lean In: Women, Work, and the Will to Lead
Cartea ei, best-seller în lumea întreagă, nu este o colecţie de sfaturi, ci de mărturisiri şi, totodată, un îndemn la solidaritate. Femeile trebuie să renunţe la frică, la neîncredere, să-şi găsească locul în lume, fără a forţa limitele sensibilităţii sau feminităţii lor, fără a-şi nega slăbiciunile sau a se auto-denigra. Pentru a fi egalele bărbaţilor, nu trebuie doar să-şi asume poziţii de putere, ci şi să împartă cu partenerii lor atribuţiile convenţionale: creşterea copiilor, treburile casnice etc. Puterea nu înseamnă că faci totul, ci să faci tot ce poţi mai bine.

“Gloria Steinem a spus asta cel mai bine: Nu poţi face totul. Nimeni nu poate avea două slujbe cu normă întreagă, copii perfecţi, să gătească trei mese pe zi şi să aibă orgasm până în zori. Super-femeia este un concept care neagă emanciparea femeilor.” (Lean in, Sheryl Sandberg)

În Lean in, Sheryl Sandberg nu ne îndeamnă să amuţim teama, ci să acţionăm în pofida ei. Deşi se declară feministă, este totodată un mentor pentru bărbaţi şi femei deopotrivă, pentru toţi cei care vor să-şi facă vocea auzită, care nu mai vor să fie distribuiţi în rolurile dictate de societate, ci să-şi scrie propriile replici, să-şi construiască propria intrigă. Şi să înţeleagă faptul că, oricât vor dori să împace toate aspectele din vieţile lor, tot va rămâne un dor nealinat, o rană deschisă, o neputinţă şi o îndoială. Că ar fi putut fi mai prezenţi într-o zonă a vieţii lor.
Însă Sandberg, femeia de afaceri şi mama căreia i s-a frânt inima atunci când fiul ei, căzând pe jos, a strigat după bonă, nu după cea care i-a dat viaţă, încearcă să ne asigure că toate aceste dileme fac parte din devenirea şi refacerea noastră, că suntem alegerile noastre, dar că avem în orice clipă posibilitatea de a le schimba şi de a lua totul de la capăt. Cineva vrea să se dedice familiei, altcineva carierei, cineva vrea să le împace pe amândouă. Nu ai cum să eviţi suferinţa, sentimentul că renunţi la o parte de soare din viaţa ta, dar ai şansa să-ţi rişti, să încerci să trăieşti ca şi cum nu ţi-ar fi frică.
Doar încremenirea într-un proiect, de viaţă, carieră şi iubire ne poate opri din drum…

“Să vorbim despre ce ne deranjează poate transforma minţi, care pot transforma comportamente, care pot transforma instituţii. Frica este la baza atâtor bariere pe care femeile şi le pun. Frica de a nu fi plăcută. Frica de a face alegerea greşită. Frica de a atrage atenţia într-un mod negativ. Frica de a ţinti prea sus. Frica de a fi judecată. Frica de eşec. Şi sfânta treime a fricii: frica de a fi o mamă/soţie/fiică rea.” (Lean in, Sheryl Sandberg)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *