Oricât de mult am iubi pe cineva, nu putem înțelege tot ce se petrece în mintea celuilalt. Fiecare dintre noi are un univers interior complicat de exprimat în gesturi sau cuvinte, pe care poate ne-am dori să-l împărtășim cu oamenii dragi, dar nu găsim „instrumentele” pentru a face asta. Și-atunci rămâne nemărturisit, deși ne costă mult plimbarea asta de unii singuri prin ceea ce uneori e parcul de distracții, alteori tunelul groazei gândurilor noastre.De-asta ni se întâmplă să spunem sau să auzim, din când în când: „Nu mă așteptam să reacționezi așa!”. Pentru că tot ceea ce vedem e manifestarea exterioară a unor mecanisme invizibile, care au alte norme decât cele pe care le putem noi pricepe și o libertate dincolo de puterea noastră de cuprindere. Din același motiv, ne e mai ușor să găsim justificări pentru acțiunile noastre, că doar știm procesul anevoios care a transformat ideile în fapte. În vreme ce, în cazul celorlalți, putem înțelege că din punctul A s-a ajuns în punctul B, dar cum și pe unde i-a purtat drumul, n-avem cum să știm. Iar de multe ori nici nu ne prea interesează.Asta nu s-ar putea spune vreodată despre Malcolm Gladwell, pentru care destinația nu prea are importanță – drumul este singura miză. Considerat unul dintre marii gânditori moderni, Gladwell este un călător printre povești, un explorator al fantasticului din banal, un rătăcitor printre cei care par să-și fi găsit locul, un artist al mirării în fața existenței, un spirit lucid și neliniștit, care și-a petrecut viața întrebând și povestind. Această curiozitate nesfârșită și bucurie de a cunoaște oameni-personaje se regăsește și în cartea sa – What the Dog Saw, o colecție de întâlniri cu cei care au schimbat mica bucățică de lume care le-a fost și le este scenă.
„Pontul, atunci când rămâi fără idei, este să te convingi că orice și oricine are o poveste de spus. Îi spun eu pont, dar de fapt este o provocare, pentru că e ceva foarte complicat de făcut. Instinctul nostru, până la urmă, este să presupunem că majoritatea lucrurilor sunt neinteresante. Schimbăm posturile la televizor și trecem peste vreo 10 până să alegem unul. Mergem la o librărie și ne uităm la vreo 20 de cărți până să găsim una pe care să o vrem. Filtrăm informații, facem clasamente, judecăm. Trebuie să facem asta. Avem atât de multe opțiuni. Dar dacă vrei să fii scriitor trebuie să lupți împotriva acestui instinct în fiecare zi. Șamponul nu ți se pare interesant? Fir-ar să fie, ar trebui să fie interesant și dacă nu e, măcar să mă conducă spre ceva care e.”
займ онлайн rusbankinfo.ru