Cele mai noi cărți de la Oxford University Press, referitoare la diferite categorii ale științei, domeniu ce se află într-o perpetuă schimbare. Având în vedere că în orice meserie am practica ne lovim de știință, este de recomandat să fim la curent cu tot ceea ce se întămplă și are legătură cu interesele noastre. Astfel, am pregătit o listă cu 12 cărți, cele mai recente titluri din știință.
Cărţile de self-help sau de self-improvementau cunoscut un adevărat boom la sfârşitul secolului 20 şi începutul secolului 21. Ele au devenit dintr-o nişă puţin aclamată, un fenomen cultural postmodernist şi au înregistrat vânzări de sute de milioane de dolari. Subiectele acestor cărţi sunt practic nelimitate – toţi specialiştii dintr-un domeniu sau altul se grăbesc să scrie o carte cu sfaturi despre cum să fii cel mai bun, despre cum să faci bani, cum să fii celebru, cum să îţi revii după un divorţ sau cum să reuşeşti în viaţă. Recunosc, nu multe dintre acestea îmi trezesc interesul, pentru că fie sunt prea subiective, fie oferă doar generalităţi greu de aplicat în propria viaţă.
Însă, de-a lungul timpului, am citit câteva bestseller-uri care mi-au deschis ochii şi inima şi din care am învăţat foarte multe. În biblioteca mea personală, de suflet, există întotdeauna la îndemână cartea lui Donald Trump – Think Big and Kick Ass in Business and Life – care mă ajută de fiecare dată să îmi recapăt încrederea, speranţa şi pasiunea. Dar iată ce cărţi de self-help vă recomand…
De-a lungul istoriei, au existat lideri buni și lideri răi. Au existat dictatori și conducători binevoitori față de poporul lor. Au existat conducători cruzi și conducători pacifiști, dar toți au rămas în istorie, ca exemplu și model pentru predecesori.Dacă ne întoarcem în timp la vremurile în care cea mai mare parte a statelor era condusă de împărați, regi și alți lideri, în mâna cărora era concentrată puterea popoarelor, vom constata că istoria este martoră a existenței lor. Tot ea i-a făcut nemuritori. Despre acești oameni învățăm în manualele de istorie, despre alții citim din pasiune, pe alții îi apreciem sau condamnăm pentru faptele lor.Însă, în rândurile care urmează, vorbim despre acei monarhi care au făcut viața mai bună pentru supușii lor. Suleiman I, sultanul Imperiului Otoman (1494 – 1566) – Suleiman I, cunoscut și sub numele de Suleiman Magnificul, a domnit ca sultan a Imperiului Otoman timp de 69 ani, mai mult decât orice alt sultan otoman. Domnia sa a marcat începutul epocii de aur a Imperiului Otoman, epoca de maximă înflorire și expansiune. În timpul domniei sale, Imperiul Otoman și-a extins granițele ajungând să cuprindă cea mai mare parte din Orientul Mijlociu, Europa de Sud și Insulele Rhodos. Iacob I, rege al Angliei, Scoției și Irlandei – a fost rege al Scoției ca Iacob al VI-lea (1567 — 1625) și rege al Anglie și Irlandei ca Iacob I (1603 – 1625). Iacob I, cunoscut și sub numele de “cel mai înțelept nebun în creștinătate”, a fost primul rege al Angliei și Scoției. Sub sceptrul său, cele două regate au fost unite. Literatura și artele plastice au înflorit sub domnia lui; regele însuși fiind un erudit și scriind numeroase cărți și poezii. În timpul domniei sale au trăit scriitori precum William Shakespeare, John Donne, Ben Jonson, sau Sir Francis Bacon. Ioan al IIl-lea, rege al Poloniei (1674 – 1696) – regele Ioan al III-lea, a rămas cunoscut în istorie și sub numele de Leul de Lehistan, a fost un geniu politic și militar. Sub conducerea lui, Polonia-Lituania a devenit un stat stabil și înfloritor. Regele a devenit cunoscut ca Leul de Lehistan după victoria sa împotriva turcilor în Bătălia de la Viena (1683). Una din marile sale realizări, pentru care a rămas în istoria Europei, este faptul că a unificat Europa creștină într-o cruciadă și că a reușit să-i împingă pe turci afară din Europa. Ioan al III-lea a fost un membru important al Ligii Sfinte formată Papa Inocențiu al XI-lea. Împăratul Meiji al Japoniei (1867 – 1912) – Când Meiji, pe numele său Mutsuhito, a devenit Împărat al Japoniei, la vârsta de 14 ani, Japonia era o țără agrară și izolată. Până la sfârșitul domniei sale, în 30 iulie 1912, Japonia a devenit un centru de putere industrială. În timpul erei Meiji, Japonia a trecut printr-un puternic proces de reforme (în educație, economie, armată, etc.) care i-au schimbat destinul pentru totdeauna. Cele trei decenii de guvernare Meiji i-au adus Japoniei statutul de putere mondială care vorbea acum de la egal la egal cu marile puteri occidentale. Gustav al II-lea Adolf, rege al Suediei (1611 – 1632) – Gustav al II-lea Adolf sau Gustav Adolf, a fost regele Suediei timp de 21 de ani. În timpul domniei sale, Suedia a devenit o mare putere europeană. Regele suedez a condus armata sa protestantă împotriva armatelor catolice ale Franței și Spaniei în timpul Războiului de treizeci de ani. După moartea sa în luptă, Suedia a devenit cunoscut ca un centru de putere militară. Împăratul Augustus al Imperiului Roman (27 î.e.n. – 14 e. n.) – Augustus Cezar a fost primul Împărat Roman și i-a guvernat pe romani timp de 41 de ani. În acest timp, infrastructura și armata Imperiului au cunoscut o puternică dezvoltare și îmbunătățire. De asemenea, el a reformat și procesul de impozitare. Domnia împăratului Augustus este cunoscută ca Pax Romana pentru că în timpul domniei sale diplomația înflorit și a fost calea pe care s-au încheiat cele mai multe conflicte. Venirea la conducere a lui Augustus Cezar a pus capăt unui veac de războaie civile și a instaurat o eră de pace, prosperitate și înflorire. Cyrus al II-lea, regele Persiei (559 î.e.n – 530 e.n.) – a fost una dintre cele mai strălucite personalități ale antichității. Cyrus al II-lea, cunoscut în istorie și sub numele de Cyrus cel Mare, a condus Persia timp de 30 de ani, timp în care Imperiul Persan a cuprins o mare parte din Orientul Mijlociu, inclusiv Iran, Israel și Mesopotamia. Sub domnia lui Cyrus, drepturilor omului și strategia militară s-au îmbunătățit foarte mult. Frederic al II-lea al Prusiei (1740 –1786) – Frederick al II-lea sau Frederic cel Mare, poreclit „Bătrânul Fritz” a condus Prusia timp de 46 de ani, perioadă în care Prusia și-a extins granițele cuprinzând Prusia de Vest și Silezia. Sub domnia sa, infrastructura, armata și procesul birocratic al Prusiei au fost mult îmbunătățite. Prusia lui Frederic cel Mare a fost primul stat european care a introdus libertatea (cu anumite limitări) a presei. Regina Victoria a Regatului Unit (1837 – 1901) – a fost regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, împărăteasă a Indiilor și stăpână a celor 28 de colonii britanice. Regina Victoria a condus Regatului Unit timp de 67 ani, mai mult decât oricare alt monarh britanic. În timpul domniei sale, Imperiul Britanic s-a extins înglobând sub autoritatea sa un sfert din suprafața Pământului, ceea ce l-a făcut cel mai mare imperiu care a existat vreodată. În timpul domniei sale a avut loc Revoluția industrială și apogeul Imperiului Britanic. Victoria a dat numele său epocii în care a domnit. Ludovic al XIV-lea al Franței (1643 – 1715) – a rămas în istorie și sub numele de Regele Soare sau Ludovic cel Mare. A fost rege al Franței și al Navariei. A fost încoronat rege la vârsta de 5 ani. A guvernat Franța timp de 72 de ani. Sub domnia sa, Franța a devenit țara cea mai puternică țară din Europa. Tot el a pus capăt feudalismului în Franța și modernizat țara. Ludovic a crezut cu tărie în dreptul divin al regilor, susținând că el a fost soare și că curtenii lui și Franța ar trebui să graviteze în jurul lui ca planete în jurul soarelui. Sursa: http://listverse.com/2010/08/11/top-10-greatest-monarchs/
„I bless you, dear Romania, country of my joys and sorrows, the beautiful the country that has lived in my heart and whose paths I have known all. The beautiful country which I saw united, whose destiny I was allowed to see fulfilled. Be eternally bountiful, be great and full of glory, stay forever towering among the nations, be honorable, loving and skillful!” – Regina Maria România despre care mulți au auzit… Că suntem mici și nu am avut norocul să ne facem cunoscuți lumii a fost, poate, pentru că așa ne era destinul… Că nu știe americanul din cine știe ce orășel american unde e România pe hartă e pur și simplu ignoranța lui. Ar trebui să-și extindă cunoștiințele la geografie până pe vechiul continent. România, cum spuneam, a avut ghinionul sau poate norocul de a se naște în spațiul pe care îl cunoaștem cu toții. Dar, ca orice țără a avut oamenii ei cu care care se poate mândri.Iată, câțiva din românii cu care țara noastră se poate lăuda lumii întregi:Nadia Comăneci – probabil, cea mai cunoscută româncă din lume. Când avea 14 ani, Nadia Comăneci a devenit o stea la Jocurilor Olimpice de Vară în 1976 din Montreal, Canada, atunci când ea a obținut primul 10 oferit vreodată în gimnastică.Ilie Năstase – primul jucător de tenis român faimos. Personalitatea lui plină de culoare și stilul de joc spectaculos i-au adus porecle precum “Nasty”, sau “Bucharest Buffoon”. În 1973, el a fost clasat ca jucătorul numărul 1 în tenisul profesionist.George Enescu – renumitul muzician român, a fost violonist, compozitor, dirijor, pianist și profesor de vioară. El este cunoscut pentru că a adus sunetul cântecelor populare tradiționale românești în muzica clasică.Gheorghe Zamfir – este un celebru compozitor român și interpret la nai care a primit, de-a lungul vieții, 90 de discuri de aur și platina, a lansat peste 200 de albume și a vândut peste 40 de milioane de înregistrări. El este cunoscut în întreaga lume ca “Master of the Pan Flute”.Eugen Ionesco – un celebru dramaturg român, care a dezvoltat o mare varietate de tehnici suprarealiste în arta dramatică. Lucrarile sale etichetate inițial ca „avant-garde”, l-au ajutat să devină unul dintre principalii dramaturgi ai lumii. A fost întemeietorul unui nou curent, teatrul absurdului. În 1970 devine membru al Academiei Franceze. El a murit în 1994 la Paris.Mircea Eliade a fost un renumit istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof, jurnalist, eseist și profesor la Universitatea din Chicago, unde a murit în 1986. Eliade este autorul a peste 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice, a circa 1200 de articole și recenzii cu tematică extrem de variată. Lucrările sale au fost traduse în 18 limbi.Constantin Brâncuși – cunoscut sub numele de “părintele sculpturii moderne”, a fost un pictor, arhitect și un maestru al artei abstracte. Prin munca sa originală a devenit unul dintre cei mai cunoscuți sculptori ai secolului 20 și cel mai faimos artist internațional al României. El a murit în 1957 și este înmormântat la Paris.Emil Racoviță – un om de știință celebru, explorator și biolog, fondatorul biospeologiei. El a fost, de asemenea, primul român care a mers într-o expediție de cercetare științifică în Antarctica. A murit în 1947.Aurel Vlaicu – inginer român, inventator și pionier al aviației românești și mondiale. El a proiectat şi construit două avioane monoplane şi primul avion cu construcție metalică din lume. A murit în 1913, încercând să traverseze Carpații în zbor, s-a prăbuşit lângă Câmpina.Henri Coandă – românul care a făcut primul zbor aeroactiv din lume, cu un avion construit integral de el şi propulsat de un motoreactor. Descoperirea sa, cunoscută sub numele de „ efectul Coandă” are aplicaţii în multe domenii.Nicolae Titulescu – unul dintre cei mai buni oameni politici pe care i-a avut România vreodată. A fost în repetate rânduri preşedinte al Ligii Naţiunilor, ministru al afacerilor străine, ministru plenipotențiar.Victor Babeș – bacteriolog și morfopatolog român. Babeș împreună cu Victor André Cornil este autorul primului tratat de bacteriologie din lume. A adus contribuţii importante în studiul bolilor infecţioase precum pelagra, turbare, lepra și tuberculoza. Emil Cioran – filozof român și eseist faimos pentru eseurile sale având ca temă înstrăinarea, plictiseala, inutilitatea și decăderea civilizației. Lucrările sale l-au ajutat să devină unul dintre cei mai mari filozofi nihiliști ai secolului 20. El a murit în 1995 la Paris.
„Some are born great, some achieve greatness, and some have greatness thrust upon them.” – William ShakespeareWilliam Harvey (1578-1657) – William Harvey a revoluționat domeniul științei medicale prin cartografierea sistemul circulator uman în detaliu. Până la el, nimeni nu cunoștea cu adevărat modul în care sângele circulă în corpul uman. Descoperirile sale au condus la o analiză mai detaliată a fiziologiei și anatomiei umane, oferind medicinei ocazia de a-și mări cercetările. Tokugawa Ieyasu (1543-1616)– a instaurat perioada Edo din istoria Japoniei. Linia sa de succesiune va dura până la sfârșitul secolului al 19-lea, iar practicile sale au dus la închiderea Japoniei în fața lumii occidentale. El a fost unul din lideri cei mai importanți din ultimele secole pe care i-a avut Japonia. Johannes Kepler (1571-1630) – Kepler a fost unul dintre cei mai importanți oameni de știință al timpurilor sale, teoriile sale oferindu-i lui Newton o bază pe care să-și construiască viitoarele teorii care au revoluționat fizica. Kepler a formulat legile și descris legile mișcării planetelor. Și-a lăsat amprenta și asupra matematicii, fiind considerat precursorul calculului integral. Antonie van Leeuwenhoek (1632-1723) – a fost biolog olandez, cunoscut ca inventatorul microscopului. Cu ajutorul invenției sale, microscopul, Van Leeuwenhoek a descoperit o lume cu totul nouă: lumea microorganismelor. Cercetările și descoperirile sale pe celule l-au condus la descoperirea de bacterii și la fondarea microbiologiei. S-a remarcat și în alte științe, precum embriologia, cristalografia și chimia. Francis Bacon (1561-1626) – Francis Bacon a fost un susținător fervent și principal al revoluției științifice, care a modelat lumea în ultimele patru secole. Bacon a încurajat metoda științifică ca un mijloc de studiere a tuturor aspectelor lumii noastre naturale. John Locke (1632-1704) – a fost filosof și om politic englez, preocupat mai ales de societate și epistemologie fiind, totodată, considerat întemeietorul empirismului modern, curent care susține că toate ideile noastre provin din simțuri, avându-și fundamentul în experiență. Poate că cel mai mare gânditor al Iluminismului, Locke a pus bazele mișcării democratice. Rene Descartes (1596-1650) – a fost un filozof și matematician francez. În matematică a reformat algebra, a fondat geometrie analitică, a introdus utilizarea numerelor negative, a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor întregi ale unei ecuații, a studiat numerele perfecte etc. În filosofie, ca “părintele filosofiei moderne”, Descartes a pus bazele modului de a gândi despre natura și științe, precum și despre propria noastră existență. A fost o importantă personalitate a zilelor sale, dar descoperirile sale de maximă importanță i-au făcut numele nemuritor. William Shakespeare (~1564 – 1616) – a fost dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. Opera lui Shakespeare ar putea foarte bine dăinui atât timp cât oamenii prețuiesc literatură. Shakespeare este unul dintre cei mai mari povestitori ai tuturor timpurilor, opera sa acoperind întregul spectru de teme ale omenirii, de la dragoste la lăcomie, la fragilitatea, la curaj. Opera lui Shakespeare a exercitat o puternică influență asupra multor scriitori, inclusiv de la noi. Galileo Galilei (1564-1642) – a fost un fizician, matematician, astronom și filosof de origine italiană și a avut un rol important în Revoluția Științifică. Galileo a fost omul care a fost în măsură să dovedească heliocentrismul folosind un telescop și observații ale mișcărilor planetare făcute de el. Galileo este descoperitorul celor patru sateliți ai lui Jupiter (Io, Europa, Ganymede și Callisto), inventatorul telescopului. Tot el a îmbunătățit tehnica de realizare a busolelor. Isaac Newton (1643-1727) – Unii spun că, dacă nu ar fi fost Isaac Newton, omenirea s-ar afla cu o sută ani în urmă, față de unde suntem acum. Fiind unul dintre cei mai străluciți oameni care au trăit vreodată, teoriile și descoperirile lui Newton au revoluționat fizica, matematica și astronomia. El a explicat lumii cum funcționează gravitația și cum legile mișcării controlează totul în univers. Sursa: http://ianthecool.wordpress.com/2010/03/24/the-ten-most-influential-people-of-the-17th-century/
Întrebați orice cititor care este personajul lor preferat dintr-un roman și s-ar putea cel mai probabil să primiți o explicație detaliată despre ce admiră el la un protagonist îndrăgit. Ați putea spune chiar că vorbeste despre o persoană pe care o cunoaște – iar acesta dintr-un motiv foarte bun. Studiile științifice au explorat cum cititul despre personaje fictive influențează creierul și reacția noastră psihologică la oamenii din realitate. Se pare că cei care citesc în mod regulat beneficiază de multe avantaje din tot acel timp petrecut doar în compania cărților – iar cititorii știu că de multe ori ele pot reprezenta cea mai bună companie.În continuare vom prezenta cele mai importante beneficii ale cititului de ficțiune:Cititul îmbunătățește conexiunile din creier – într-un studiu din 2013 efectuat de Universitatea Emory din Atlanta, cercetătorii au studiat creierele unui grup de oameni pe parcursul a 9 zile. Jumătate din cei implicați au citit romanul “Pompeii” de Robert Harris, iar jumătate nu. Examinând imagistica prin rezonanță magnetică funcțională aplicată în cazul cititorilor – au descoperit anumite conexiuni intensificate în anumite zone, inclusiv în cele care sunt implicate în înțelegerea vizualizării miscării. Acest fenomen se întâmplă întrucât creierul vizualizează mișcarea și emoțiile personajului despre care citiți într-un roman.Cel mai interesantă este următoarea observație: “Chiar dacă participanții nu citeau efectiv romanul în timp ce erau scanați, conectivitatea intensă a fost păstrată. Noi o numim <<o activitate in umbra>>, aproape ca o memorie a mușchiului” a spus conducătorul studiului, Gregory Burns, într-o conferință de presa. Așa că după ce ați terminat o carte, creierul reține unele beneficii pentru ceva timp.Cititorii sunt mult mai empatici – un studiu din 2013 a examinat cum cititul influențează empatia. Așa cum cercetătorii au scris în introducerea lucrării: “S-a descoperit că oamenii care citesc multă ficțiune devine mai empatică, deoarece ficțiunea este o simulare a experiențelor sociale, în care oamenii exersează și își îmbunătățește abilitățile interpersonale”.Dar cercetătorii au vrut să știe dacă toate efectele asupra empatiei au fost datorită cititului sau oamenii care sunt deja empatici tind să citească mai multă ficțiune. Astfel încât au făcut un experiment în care cititorii erau puși să citească texte de ficțiune și de non-ficțiune. Oamenii care nu numai că citeau ficțiune, dar și simteau emoții mai puternice în timp ce citeau – în comparație cu cei care nu prea erau prinși în poveste sau citeau non-ficțiune – dispuneau de un nivel mai înalt al empatiei când au fost testați. De ce contează empatia? “Creșterea empatiei este importantă pentru oameni deoarece este legată într-un mod pozitiv de creativitate, performanța la locul de muncă și de comportamentele sociale și cooperative ceea ce demonstrează cât de sensibili sunt oamenii la sentimentele celorlalți” spun oamenii de știință.La aceeași concluzie au ajuns și cei de la Universitatea din Toronto, și anume Maja Djikic și Keith Oatley, cu un studiu din 2014 care a demonstrat nu numai că cititul crește empatia, dar îți poate influența chiar personalitatea, evidențiind unele trăsături. Acest lucru are loc deoarece prin ficțiune cititorul se pune în locul personajului și experimenteză la o intensitate mare toate trăirile lui.Cititul îmbunătățește Teoria Minții. Potrivit Psychology Today, Teoria Minții este “abilitatea de a atribui stări mentale – credințe, intenții , dorințe, cunoștințe etc. atât ție însuși cât și altora pentru a înțelege că ceilalți din jur au credințe, valori și intenții care sunt diferite de ale noastre”. Studiind diverse activități, s-a descoperit că dintre ele cititul romanelor îmbunătățește această abilitate, în timp ce uitatul la televizor sau filme produce exact opusul. Așa cum a declarat ziarului The Guardian, “Ficțiunea nu este doar un stimulator al experienței sociale, este o experiență socială în sine”.Același lucru l-am experimentat și eu personal cu unele cărți de ficțiune. Punându-mă în locul unor personaje și trăind atât de intens, chiar începusem să înțeleg anumite decizii sau acțiuni, deși în mod normal aș fi respins automat ideea, cum ar fi cazul romanului “Colecționarul” de John Fowles – în care aproape că îl înțelegi (din relatarea lui) că a ținut-o prizioneră pe fata de care era îndrăgostit. Nu vă speriați – nu sunt de acord cu astfel de practici și nici nu voi fi vreodată – dar felul în care este relatat totul și te face să vezi lucrurile prin prisma lui, aproape că nu poți să-l condamni. 🙂 Dar în altă ordine de idei, cititul de ficțiune m-a ajutat să accept oamenii așa cum sunt ei și să învaț cât mai multe despre culturi total diferite de a noastră. Poate că nu ajungeau să mă intereseze anumite subiecte dacă nu le întâlneam în anumite povești.Așadar, se pare că avem numai de câștigat din pasiunea noastră: nu numai că avem parte de cea mai mare varietate de trăiri, dar ne crește și empatia, intensitatea conexiunilor din creier și ne ajută să-i înțelegem și să-i acceptăm mai ușor pe cei din jurul nostru. Avem nevoie de mai multe motive? Let’s get reading!Surse:https://www.psychologytoday.com/blog/fulfillment-any-age/201501/how-reading-can-change-you-in-major-wayhttp://www.mnn.com/lifestyle/arts-culture/blogs/why-reading-fiction-makes-you-a-better-person
Jurnalele electronice DeGruyter oferă o varietate de surse solide acoperind mai multe zone de cercetare, venind în sprijinul comunității științifice. Mai multe societăți academice importante au ales să fie parteneri DeGruyter pentru pachetele jurnalelor electronice, precum Wolters Kluwer, Transcript, Otto Schimdt, Columbia University Press, Harvad University Press, Princeton University Press.Oferta pentru jurnalele electronice de specialitate apărute la editura DeGruyter, împreună cu partenerii lor, include o multitudine de avantaje:– Peste 800 de jurnale electronice din diverse categorii științifice– 10 titluri noi în 2016– Acces gratuit pentru toate volumele din 1995 și până astăzi– Acces gratuit pentru jurnalele editurilor partenere– Descărcarea și tipărirea pentru uzul personal sunt acceptate– Includ peste 460 de sisteme diferite de indexare precum: Web of Science, Scopus, Compendex, JGate, and ProQuest– Publicare constantă de jurnale noi-Temele sunt din următoarele domenii:
Biology, Chemistry, Geosciences
Classical Studies, History
Law
Library and Information Science, Library Reference
Linguistics, Literature
Mathematics, Physics, Engineering
Medicine
Philosophy, Theology, Judaism, Religion
Politics, Economics, Sociology
– Editurile partenere care sunt incluse în pachetele DeGruyter sunt:
Închidem seria clasică Capstone cu o carte cu adevărat specială ce stă la baza Taoismului: Tao Te Ching. Ediție de colecție, aceasta subliniază modul în care a fost și este definit succesul personal.
Prefațată de Tom Butler-Bowdon, expert în dezvoltare personală modernă, această carte și capitolul pe care îl propunem azi îți oferă șansa de a descoperi câteva dintre tainele gândirii Taoiste pentru a obține o viață productivă și echilibrată.
Continuăm colecția Capstone Classic cu un titlu care depășește orice așteptări, si care, în simplitatea sa reușește să se potriveasca în povestea și viața fiecărui om: The Republic de Plato. Text clasic, studiat de foarte mulți, acesta convinge prin dovezile de înțelepciune care au sfidat trecerea timpului.
Despite being over 16 centuries old, The Republic still has much to say about what it means to live a good life today. On the surface the book lays out Plato s plan for a perfect society, but The Republic is also an extended metaphor for individual human potential. Plato s ideal state or society is characterized by wisdom, courage, self–discipline and justice; qualities that also motivate and shape a well–balanced person someone who is just or good.