Category: Dezvoltare Personala

Engleza pentru începători – ce cărți să alegi?

Știm că nu este foarte ușor să citești în altă limbă decât cea maternă, însă noi considerăm că este o experiență benefică. Cunoașterea unei alte limbi în afară de cea română are multe beneficii, atât pentru partea creativă, cât și pentru cea lingvistică.

Gândește-te cât de mulți poți învăța și descoperi atunci când limba nu este o barieră pentru tine – explorezi domenii diverse, gândești mai activ și acest lucru se vede în activitățile tale.

Noi iubim limba engleză și suntem extrem de “commited” cărților în această limbă, indiferent de categoria căreia se adresează. Poate să fie ceva de profil, ficțiune sau non-ficțiune. Nu contează – engleză să fie!!

Am ajuns la concluzia că este important să găsim motivația de a învață, iar dacă la școală nu am avut posibilitatea de a asimila o limbă straină, putem să ne transformăm în autodidacți fără probleme.

Cum am început să citim în engleză? 

Aici vorbim strict din perspectiva proprie și această rețetă poate să funcționeze, poate să nu. Considerăm că orice lectură în engleză este un pas înainte. Nu uita – cărțile trebuie alese cu grijă, în funcție de nivelul fiecăruia. Dacă nu stăpâneșți foarte bine limba, nivelul trebuie să fie clar începător și de acolo creștem ușor, ușor.

În trecut, atunci când cuvintele erau numeroase și nu știam ce înseamnă toate, aveam o agendă pe care ne treceam cuvintele considerate dificile. Astăzi există mai multe instrumente care te pot ajuta – sticky notes sau notes subțiri pentru a marca o pagină complicată.

Dacă ești îndrăzneț, îți recomandăm să iei un marker sau un creion, care sigur te vor ajuta să scoți în evidență ce ai citit și ce dorești să evidențiezi.

Cel mai important pas este să ai alături un dicționar bun. Găseșți pe site-ul nostru o sumedenie de recomandări și sigur vei găsi o variantă care să ti se potrivească. Vezi selecția noastră aici.

Titluri ușoare în engleză pentru începători

De la stanga la dreapta – Roald Dahl, J.K. Rowling si Neil Gaiman

Este important să ai alături autori care să te ajute să înveți engleză. Prima carte care ne-a ajutat să înțelegem vocabularul de baza a fost “Short Stories în English for Beginners”, o carte cu multe povești scurte și ușoare. Acest tip de cărți îți dau curaj și te introduc ușor, ușor în universul învățării unei limbi străine. Dacă îți place propunerea noastră, avem pe site o întreagă rubrică asemănătoare aici.

Cu ce autori am început noi? Răspunsul este foarte simplu – Neil Gaiman, Roald Dahl și J.K. Rowling. Este un adevărat trio de autori, care te va ajuta enorm în misiunea ta de cucerire a unei limbi străine. Dacă ai nevoie de recomandări precise, trebuie să te pregătești și să speri că o să ne oprim.

Un trio de aur pentru cei curioși

Neil Gaiman este un autor cult pentru noi și prima carte citită a fost “Coraline”, o carte ce ne-a umplut sufletul și ne-a ajutat să înțelegem limba engleză. Evident, nu trebuie să uităm de celebra seria “The Sandman”, care beneficiază și de o ecranizare. 

Roald Dahl este un autor complex, care se adresează în mare parte celor mici, dar în același timp și celor începători, care au nevoie de lecturi ușoare. Cine nu a auzit de celebra “Matilda”?

J.K.Rowling nu mai are nevoie de nicio prezentare, ea fiind celebră pentru seria “Harry Potter” iubită, adorată și venerată în întreaga lume.

Recomandăm Harry Potter după ce ai terminat cu Neil și Roald, pentru că aceste este un nivel mai sus în materie de complexitate, dar tot este o lectură care se poate savura încet și cu scop pedagogic.

Do we need diverse books?

Se spune că diversitatea nu se educă ci se dobândește. Noi nu suntem foarte de acord cu această afirmație, pentru că lumea în care trăim impune neapărat o schimbare de mindset, un mindset care se educă.

Există multe surse care să ne ajute să alegem o tabără și să ne încadrăm într-un anumit spațiu. Nu trebuie să fim vocali, însă putem accepta realitatea zilelor noastre, să renunțăm la prejudecăți și să-i acceptăm pe cei din jur drept ceea ce sunt – ființe umane.

Atunci când acest judgment va dispărea, poate în acel moment lumea va fi mai bună și mai tolerantă cu cei din jur. Nu este necesar să fluturi un steag sau să îți expui vocal punctul de vedere, îți poți etala discreția și inteligența acolo unde contează.

Gesturile mici chiar pot face diferența și acest lucru se observă nu doar în contribuția adusă societății, ci doar în sufletul nostru. Atunci când ești împăcat cu acțiunile tale, lumea devine un loc mai bun.

Do we need diverse books?

Eh, iar am deviat puțin de la ideea noastră.. Considerăm însă că orice recomandare de carte sau orice articol bookish trebuie să vină și cu un mic mesaj social.

Ne-am făcut temele și am pregătit câteva recomandări de cărți diverse, cu personaje care să inspire generația tânără, cititoare de YA și care să fie un exemplu de gândire înspre un  viitor mai bun. 

“Aristotle and Dante Discover the Secrets of the Universe” de Benjamin Alire Sáenz este una dintre cele mai interesante și reprezentative cărți ale diversității, o carte iubită de mulți cititori de YA, dar poate nu explorată pe cât merită. O poveste de dragoste între doi adolescenți devine un subiect de discuție în întreaga societate.

Dante și Aristotel sunt diametral opuși, însă vor descoperi împreună ce înseamnă să fie uniți de un sentiment secret, un lucru care nu a fost destăinuit nimănui. Este o carte extrem de sensibilă, care îți ridică multe semne de întrebare și te pune pe gânduri.

Povestea tratează atât probleme de discriminare de rasă cât și bullying-ul, alte două aspecte importante și cruciale pe care generația tânără trebuie să și le însușească și să le combată.

“SIMON VS THE HOMO SAPIENS AGENDA” de Becky Albertalli, o carte care a beneficiat și de o ecranizare reușită, cu un puternic impact emoțional. Simon nu dezvăluie nimănui orientarea sa sexuală, pentru că îi este frică de prejudecatiile celor din jur. Atunci când își întâlnește sufletul pereche la ora de informatică din liceu, acesta își dă seama că nu are de ce să își facă griji. Există cineva în această lume care îl înțelege și îl iubește pentru cine este el cu adevărat. 

Lucrurile nu stau însă așa de roz, pentru că Simon va ajunge ținta unui șantaj, dar și a propriei nesiguranțe, care nu îi permite să fie sincer cu prietenii și familia. Preferă să se ascundă, asta până când nu va avea de ales și adevărul o să vorbească de la sine.

“The Gentleman’s Guide to Vice and Virtue” de Mackenzi Lee, o carte plasată într-o epocă mai îndepărtată, în secolul 18. Este o carte de călătorie, o aventură de la cap la coadă, în care personajul principal, un tânăr bisexual pe nume Henry “Monty” Montague, se simte excelent. Este îndrăgostit în secret de cel mai bun prieten și considerat nedemn de moștenirea tronului de către tatăl său.

Monty este însă destul de ocupat cu alte probleme mai grave de atât. Dorește să vadă Europa, să o exploreze în adevăratul sens al cuvântului și dacă viața îi va permite, să ia deciziile cele mai bune pentru el și pentru viitorul său.

“Carry On” de Rainbow Rowell ne aduce aminte prin numele cărții de serialul Supernatural. Este clar o coincidență, însă acesta este feeling-ul nostru. Simon Snow este super ghinionist și are nevoie de ceva nou în viață – mentorul său îl evită, iubita l-a părăsit și colac peste pupăză, nici puterile sale nu sunt cele mai grozave.

Atunci când lucrurile o iau razna complet, Simon trebuie să demonstreze de ce are aceste puteri și ce poate face cu ele. O carte plină cu vampiri, făpturi magice, mister, dar și o poveste de dragoste atipică și evident, diversă. Ți-am captat atenția, nu-i așa?

A food for thought

Pentru a termina frumos acest articol, îți lăsăm un scurt video pe care îl considerăm elocvent pentru subiectul discutat astăzi. Noi am găsit câteva persoane cunoscute în acest video și acest lucru ne-a bucurat mult. Enjoy!!!

Guest Post: In a relationship with books

Alegerea partenerului de cuplu începe cu mult înainte de a deveni conștienți de tiparul pe care îl tot perpetuăm în prezent. A început cam de când eram mici și urmăream modelele de relaționare ale îngrijitorilor noștri primari, adică părinți, bunici, unchi-mătuși.

Mulți dintre noi am fost crescuți de bunici la un moment dat și astfel am preluat mai multe modele de relaționare. Ceea ce este însă semnificativ este felul în care noi ne-am raportat la modelul relației dintre părinții noștri. Ne dăm seama de acest tipar, dacă suntem norocoși și suficient de ancorați în istoria proprie, chiar și după o primă relație eșuată.

Alteori avem nevoie de mai multe experiențe ca să putem lega întâmplările într-un sens sau, în cazurile mai puțin dorite, trăim alături de un partener toată viața, știm că suntem nefericite dar nu schimbăm nimic.

De ce rămânem? Dintr-o iubire zadarnică așa cum bine o ilustrează într-o serie de povești Robin Norwood în “Women Who Love Too Much“.

Relațiile toxice sunt în sine capcane emoționale în care ne afundăm ca urmare a iluziei că cineva, cândva ne-ar putea împlini acele nevoi emoționale rămase pe nota de plată a părinților noștri sau, dintr-o poziție “privilegiată” îl vom salva și schimba pe alesul inimii noastre, metamorfozând astfel viciatul ciclu agresor-victimă-salvator într-un scop divin.

Mi-au rămas în minte două cărți pe care le-am citit în primul an de facultate, când eram în căutarea unor răspunsuri despre frica de abandon, resemnare și manipulare în cuplu: “All You Need Is Love and Other Lies About Marriage: How to Save Your Marriage Before It’s Too Late” și “Men Who Hate Women and the Women Who Love Them“.

Iubirea pe care am primit-o de la părinții noștri va fi iubirea pe care o așteptăm mai apoi de la partenerul de cuplu. Astfel, în copilărie ne creăm un limbaj al iubirii. Dacă am fost obișnuiți să primim cadouri ca manifestare a dragostei pe care părinții ne-o poartă, vom aștepta cu periodicitate ca partenerul nostru să ne ofere cadouri și ne vom supăra dacă nu primim ceea ce ne dorim. Multe neînțelegeri în relația de cuplu apar și ca urmare a faptului că partenerii au limbaje diferite despre care Gary Champman a detaliat în “The 5 Love Languages“.

Sigur, nu este suficient doar să cunoaștem limbajul de iubire al partenerului, ci și să ne dezvoltăm o maturitate emoțională. Pentru mine, maturitatea emoțională înseamnă să acționez din rolul adultului sănătos, care deși este conștient de bagajul lui emoțional, nu va permite ca rănile copilăriei să domine realitatea din aici și acum. Iar Alain de Botton redefinește școala vieții  într-o manieră care educă emoțional – “The School of Life: An Emotional Education“.

Din adultul sănătos știu care îmi este rolul într-o relație, îmi recunosc propriile emoții și sursa lor în mod corect, ajut singur la împlinirea propriilor mele nevoi. Pentru că așa cum explică și Robert Sternberg în “Cupid’s Arrow: The Course of Love through Time“, baza unei relaţii de cuplu funcţionale are în componenţă trei elemente: intimitatea, pasiunea şi angajamentul. În lipsa oricărui element, se instalează singurătatea în doi. Moment în care partenerii încep să se mintă pe ei înşişi, căutând explicaţii rezonabile şi acceptabile pentru ei şi societate.

Astfel intrăm într-un dans al furiei pe care fie o reprimăm (și aici mă gândesc la ultima carte a lui Gabor Mate), fie o manifestăm din plin asupra partenerului și familiei noastre. Dacă ne exprimăm furia, putem fi judecate. Doar încercați să vă imaginați o femeie furioasă care se manifestă din plin. Eh, ați găsit etichetele potrivite? În “The Dance of Anger: A Woman’s Guide to Changing the Patterns of Intimate Relationships“, Harriet Lerner ne spune că furia e sănătoasă. Furia este o emoție primară.  Ca orice emoție nu este nici bună, nici rea. Este doar emoție. Ea semnalizează că o nevoie de-a noastră nu este împlinită.

Bine, și cum ne împlinim nevoile în relația de cuplu până la urmă? Învățând să comunicăm din perspectiva noastră (Eu simt …; Eu cred …), punând limite, stabilindu-ne granițele și valorile proprii. Tot Harriet Lerner ne explică felurile în care ne putem gestiona conflictele în “The Dance of Connection: How to Talk to Someone When You’re Mad, Hurt, Scared, Frustrated, Insulted, Betrayed, or Desperate“.

Fursec – Un podcast despre speranță – Episodul 1: NOT YET cu Evelina Smântână

Eu cred că tu ești un leneș nu reprezintă perspectiva personală a ceea ce simțim noi. Este doar înjositor și acuzator pentru celălalt, provocându-l la conflict. Eu cred că timpul pe care îl aloc pentru curățenia casei este mai mare decât efortul pe care îl pot susține singură și deseori mă simt copleșită de volumul mare de sarcini care implică o casă ordonată, așa că am decis să nu mă mai ocup și de balcon.

Din poziția asta îndemn la acțiune din partea celuilalt și nu la reacțiune. Evident, nu va sări partenerul instant să acopere el treburile gospodărești, dar schimbarea noastră și menținerea unei poziții clare îl va obliga în timp să facă ceva.

Tot în registrul comunicării și Harville Hendrix în “Receiving Love: Transform Your Relationship by Letting Yourself Be Loved” oferă ghidaj sub egida terapiei relaționale IMAGO. Aici ambii parteneri sunt deschiși la comunicare ca modalitate de înțelegere și revitalizare a relației de cuplu.

Sub orice formă decidem să rezolvăm conflictele exterioare manifestate în relația de cuplu, până nu înțelegem sursa lor internă -istoria noastră – și nu învățăm să o gestionăm, vom rămâne în acest tipar repetitiv care va veni în viața noastră ca destin, ca profeție autoîmplinită.

Vom continua să alegem parteneri nepotriviți până vom accepta că schimbarea este posibilă atunci când noi îi permitem să apară în viața noastră. Adică atunci când ne vom opri din a reacționa și vom acționa (vezi adultul sănătos de mai sus).

************************************************************

May be an image of 1 person and indoor

Evelina Smîntînă este psiholog clinician și psihoterapeut în formare cognitiv-comportamentală. Este specializată în psihologia sănătății și oferă sesiuni individuale de optimizare cognitiv-comportamentală și programe de dezvoltare personală de grup. Următorul grup de dezvoltare personală începe din 15 aprilie cu tema “Reconstrucția. Alegerea partenerului: de la moșteniri familiale la alegeri proprii”. Aici detalii.

Feminism la superlativ. Emma Watson’s Book Club

Cluburile de carte sunt un adevărat trend printre pasionații de lectură – atmosferă specifică (chiar puțin geeky), entuziasm peste măsură și multe, multe cărți. Ziua devine mult mai frumoasă atunci când îți găsești “prieteni de suferință” alături de care să vorbești ore întregi despre povestea ta preferată.

Evident, părerile sunt împărțite pentru că există și cititori solitari, însă acest sentiment de comunitate, de grup, este de neegalat și exact acest lucru este căutat – un loc în care să te simți înțeles si să îți poți exprima părerea liber. Sună bine, nu-i așa? 

Haide să vorbim despre cluburile de carte mai “elevate”, cele care sunt organizate de persoane populare, cunoscute în diferite domenii. În articolul trecut am vorbit despre Reese Witherspoon, acum este rândul Emmei Watson să strălucească prin intermediul cuvintelor noastre. 

Cine este Emma Watson?

Emma Watson este o cunoscuta actriță britanică ce a devenit celebră prin portretizarea personajului Hermione Granger în franciza “Harry Potter”. Avea doar 10 ani atunci când a fost aleasă pentru acest rol, însă a crescut sub ochii tuturor într-o tânără frumoasă și talentată. Poate nu știai, însă Emma își petrecea pauzele de filmări învățând și citind, totul pentru a lua examenele pe care le avea la școală.

Ulterior, aceasta a absolvit Universitatea Brown, fiind o actriță consacrată care a obținut o diplomă după ce s-a afirmat în lumea cinematografiei. Cultura generală a fost mereu o preocupare pentru ea și acest lucru s-a văzut foarte mult și în felul în care se exprimă. Este o persoană extrem de smart și îți acaparează atenția cu felul său de a fi.

Emma și pasiunea pentru cărți

Beautiful inside and outside, Emma a înființat un club de carte cu un element trademark – FEMINISMUL, un club extrem de popular, cu mulți participanți. A fost implicată și în foarte multe campanii și mișcări de promovare a lecturii, care mai de care mai originale și mai frumos promovate. Preferata noastră este cea pe care a organizat-o la metroul din UK și din New York, unde plasa strategic câteva exemplare din cărțile sale preferate pentru ca oamenii să le găsească și să le citească în drumul lor. Ți-am pregătit și un video, este foarte cute și ea este chiar adorabilă.

Recomandările Emmei

Dând un scroll prin lista Emmei, ne-au făcut cu ochiul 3 cărți pe care dorim să ți le recomandăm. Sunt extrem de interesante și de deep, având în “rolul principal” femeia.

“The Handmaid’s Tale” de Margaret Atwood este o carte care nu mai are nevoie de nicio introducere. Povestea a fost transformată și într-un serial TV de succes, fiind un hit în rândul urmăritorilor. Plasată într-o lume distopică, acțiunea cărții se focusează în jurul personajului principal, Offred, și ne arată cum aceasta trebuie să “deservească” familia în care este plasată.

În acest viitor prezentat în carte, femeia are un singur scop, acela de a procrea. În rest, nu are niciun drept, nicio libertate și nicio posibilitate de a evada. Povestea este mix puternic de religie, politică și etică, ce se îmbină foarte bine în această intrigă, dar șochează peste măsură pentru că nu oferă femeii nicio șansă. Singura care poate deschide ochii lumii este Offred și această povară o va costa mult.

“The Power” de Naomi Alderman este o carte care plasează femeia într-o perspectivă diferită, însă îi permită să strălucească din plin. O operă de ficțiune pură, povestea a intrigat peste măsură, ridicând la cote înalte feminismul. Mulți critici au considerat că Naomi a exagerat în tendințele sale feministe, însă cartea în sine este fascinantă.

Într-un viitor distopic, femeie capătă posibilitatea de a electrocuta prin simpla atingere. La început, multe femei își foloseau această putere pentru a se apăra, dar există totuși câteva care fac abuz de această putere și devin violente, căutând răzbunarea.

Naomi a avut-o drept mentor pe Margaret Atwood și a afirmat că s-a inspirat din stilul autoarei pentru a scrie această carte. Tratează altă latură a feminismului și ne dovedește cât de toxică poate fi puterea atunci când ajunge în mâinile unei persoane care nu știe să o folosească cu o inimă curată. 

“Me and Me and Mom” de Maya Angelou este poate, cartea cu care am văzut-o pe Emma în multe poze. Este o carte autobiografică în care autoarea își descrie relația pe care a a avut-o cu mama sa. Emma vine dintr-o familie în care părinții săi au divorțat și s-a simțit în deplină conexiune cu personajul cărții. Este o poveste despre legături de sânge, dragostea față de părinți dar și dorința de independență și de afirmare.

La final, îți lăsăm un video cu speach-ul Emmei Watson despre feminism, în calitate de UN Women’s Goodwill Ambassador. O să te uimească!!!

Online Dating. Fact or Fiction?

Cât de important este pentru tine să ai pe cineva aproape? Dacă tanjesti mereu după o conversație de calitate însă nu găseșți persoana potrivită pentru acest lucru, în mod natural, aria ta de căutare se va extinde.

Ce se întâmplă atunci când căutările tale sunt egale cu zero? Gândește-te la o aplicație de taxi care scanează zona în care te afli  pentru o a-ți găsi o mașină. Atunci când preferințele tale depășesc zona de interes, atunci aceasta trebuie extinsă prin diferite mijloace.

Pentru cei curajoși, există social media și termenul de “online dating”, un fenomen care a căpătat amploare datorită tehnologiei dar și din cauza pandemiei.

Pe motive de singurătate și lipsă de interacțiune, oamenii s-au refugiat în online și au început să își caute prieteni sau parteneri prin intermediul aplicațiilor.

Tinder – o aplicație în continuă expansiune + statistici

Sigur ai auzit de Tinder, populara aplicație de online dating. Știai că în martie 2020 a fost vizitată de aproape 60 de milioane de oameni?? Sau că acesta este valabilă pentru descărcare în 96 de țări?

Prezența ei aproape covârșitoare în app stores a transformat-o în cea mai folosită aplicație de online dating.

Femei și bărbați, uniți de setea de cunoaștere, curiozitate, singurătate sau pur și împlu dorința de explorare, și-au făcut cont pe această platformă și au început să “tasteze” despre viața lor.

Nevoia de interacțiune a devenit primordială și acest lucru s-a văzut și în statisticile publicate de Tinder anii trecuți.

Sursa https://datingzest.com/tinder-statistics/

Acest fenomen a atras oamenii din toate colțurile lumii, dar nu doar pe utilizatori. Producători TV, psihologi, autori de cărți, oameni de marketing sau pasionați ai fenomenului, toți au încercat să facă din Tinder un subiect nou, viral și extrem de bine primit și citit.

  • 77 % din utilizatorii Tinder în 2020 sunt bărbați, dintr-un total de 66 de milioane de utilizatori activi înregistrați;
  • Utilizatorii petrec în aplicație o medie de 90 de min/zi;
  • Peste 1.700 de fotografii pe Instagram conțin #tinderwedding;
  • 13.6% din “potrivirile” de pe Tinder se pot finaliza cu o nuntă;
  • Au fost identificate 30 de miliarde de “potriviri” pe baza profilului utilizatorilor;
  • În 2020, 40% din utilizatori erau divorțați, singuri sau văduvi;
  • În ianuarie 2021, Tinder a înregistrat 6.44 milioane de descărcări;
  • În 2020, Tinder a înregistrat o cifră de afaceri de 1.4 milarde de dolari.

Speaking in Thumbs – noua senzație în lumea cărții

Ne-a atras atenția în mod deosebit o carte apărută recent – “Speaking în Thumbs” de Mimi Winsberg, o psihoterapeută care a dorit să aducă o nouă abordare acestui fenomen și să deschidă uși către interpretarea discuțiilor pe Tinder.

Atât femeile cât și bărbații sunt extrem de expuși ca urmare a dating-ului online, însă autoarea a considerat că aceste riscuri trebuie comentate și explicate pe înțelesul tuturor. A fost denumită într-un mod foarte original “the text whisperer”, interpretând realitatea dincolo de cuvinte și ajutându-ne să deschidem ochii asupra unor trucuri sau informații care pot părea reale, dar înșelătoare.

As a Stanford-trained board certified psychiatrist with over 25 years of clinical experience, I tailor my therapeutic approach to the individual’s particular needs and goals. As a pioneer in digital health, I have helped develop evidence based health care technologies that optimize patient engagement and clinical outcome, helping patients track their progress and define success in their treatment. I have served as the on-site psychiatrist at Facebook headquarters.  

În plus, aduce în discuție o perspectivă puțin mai neabordabilă, cea a realității din spatele mesajelor. Ne ajută să interpretăm anumite profile psihologice pe baza mesajelor pe care le primim și pe baza modului în care interlocutorul nostru scrie mesajele text.

Mimi Winsberg – The Text Whisperer

Probabil una dintre fricile cu care toți utilizatorii se confruntă este lipsa de onestitate din partea partenerului de discuție. Există nenumărate cazuri de abuzuri, hărțuiri, răpiri sau chiar alte fapte mai grave, care vizează în special femeile. Atunci când nu ești 100% convins că persoana din partea cealaltă este cine pretinde că este, se iscă multe întrebări în mintea ta… Mimi Winsberg aduce claritate asupra acestui subiect și ne învață cum să fim mai vigilenți și mai precauți. 

What are the telltale signs of deception? How do we recognize pathology before it winds up at our front door? How can we draw out that important-but-sensitive piece of information–Do you want kids? Do you use drugs? Are you seeing someone else?–without sending a potential partner heading for the hills? Insightful, timely, and impossible to put down, Speaking in Thumbs is an irresistible guide to the language of love. With wit and compassion, Winsberg empowers you to find and maintain real connection by reading between the lines.

Love yourself more!!!

Cu riscul de a face notă discordantă, mai ales astăzi, ne-am gândit la un subiect mai dificil de abordat, dar considerăm că merită riscul.

Astăzi este 14 februarie – Valentine’s Day, iar toată lumea din jur este pur și simplu “invadată” de roz, inimioare de felurite forme și animale de pluș adorabile. Salutăm această inițiativă, mai ales din punct de vedere al marketing-ului, dar ne-am trezit cu o întrebare în minte și nu contenește să ne preseze pentru un răspuns.

Cât de “sănătos” iubim într-o relație dacă nu ne iubim propria persoană?

Pare o întrebare foarte profundă, însă este logică și corectă. Modul în care arătăm iubire celor din jur izvorăște direct din modul în care ne iubim și ne prețuim sinele. Dacă respectul pentru noi este ridicat, relația este sănătoasă și acest lucru duce doar spre o evoluție firească. Dacă respectul de sine este low, acest lucru se răsfrânge în relația noastră și nu este datoria partenerului să ne ridice sau să ne arate calea bună.

Suntem responsabili de propriile decizii și poate cea mai importantă este legată de stima de sine și de evoluția noastră ca oameni. Nu încurajăm oamenii să fie narcisișți și să își potențeze anumite trăsături, însă încurajăm aprecierea lor la adevărata valoare și acordarea zilnică al unui gram de încredere.

Când a fost ultima dată când ți-ai recunoscut o reușită sau ți-ai apreciat o trăsătură fizică? Iubirea față de sine este un element esențial în formarea personalității și al respectului acordat altora, așa că trebuie “hrănită” mereu la rădăcină pentru a crește cea mai frumoasă în floare. Este un ritual firesc, cu rezultate minunate în timp.

Your mind is your most powerful ally

Depinde doar de noi să fim cel mai mare fan al nostru și acest lucru se realizează doar cu reziliență, apreciere și respect pentru alții. Lucrurile mici trebuie apreciate întocmai precum lucrurile mari și sărbătorite pe măsură. Formează-ți un “Mindset” puternic și ia inițiativă atunci când gândurile rele încep să pună stăpânire.

Mintea este cel mai puternic aliat și dacă reușim să o “setăm” pentru a funcționa în favoarea noastră, deja suntem la jumătatea drumului spre reușită.

Creionează un program sau un “to do” list care să îți arate clar obiectivele tale, ce ai realizat și ce a rămas în pending. Atunci când analizezi mai bine rezultatele, îți dai seama unde ai de îmbunătățit pentru a forma cea mai bună versiune a ta. “The Power of Habit” îți arată cât de important este să ai principii solide și sănătoase, pe care să le transformi în rutină.

Iubirea de sine se naște prin disciplină și totul depinde de “discipol” și de puterea minții sale. Rutina nu înseamnă plictiseală, înseamnă formarea unor principii sănătoase, care ajută corpul și mintea.

Învață să îmbrățișezi schimbările pe care le trăiești și nu mai arunca povara această asupra ta. Este firesc să treci prin momente grele, însă din fiecare poți învăța lucruri valoaroase. “What Happened to You?” nu trebuie să fie o întrebare care să te îngrijoreze sau să îți bântuie gândurile, trebuie să știi clar răspunsul și să fii mândru de lecțiile învățate în acest proces. Embrace the change.

La final, ne-am gândit totuși că ai nevoie și de momente de relaxare de la atâta introspecție, așa că îți recomandăm aici câteva titluri romance extrem de populare.

Nu vrem să ne acuze cititorii de faptul că nu sărbătorim Valentine’s Day, așa că am selectat câteva titluri romantice, easy și extrem de bine primite. Enjoy!!

Why are YOU important? Mesajul cărților lui Matt Haig

O întrebare extrem de actuală, cu un puternic impact emoțional și cu un răspuns cât se poate de subiectiv. În urmă cu 3 ani, variantele ar fi fost cu totul altele, însă acum propria persoană este o îngrijorare pentru oricine suficient de conștient de contextul în care se află și preocupat de subiectul mental health.

Am suferit destul de multe transformări în decursul anilor și am învățat să punem accent nu doar pe lucrurile mari, grandioase și cu efect îndelungat. Nu este un clișeu, însă bucuria chiar provine din lucruri mici și acest lucru valorează cât 100 de lucruri mari, care pot să dispară sau să nu se mai concretizeze.

Ce contează cu adevărat în viață?

Concluzia este clară, ne dorim altceva și am învățat ca în lunga listă de dorințe să includem și micile plăceri sau lucrurile după care tânjim în secret. Pe lângă sănătatea noastră și a celor apropiați, un concediu frumos sau o experiență wow, haide să includem mereu și o senzație unică, care să ne facă inima să tresară diferit.

O vizită la o cafenea, o plimbare în parc, un concert sau un spectacol, o carte bună sau pur și simplu o companie minunată, ajută mintea să se relaxeze și să își găsească făgașul normal.

Chiar și în zile tulbure, there is hope, atâta vreme cât îmbini sufletul cu mintea și nu uiți să le întrebi pe ambele ce își doresc cu adevărat.

Nu am “filozofat” în acest articol cu gândul de a impresiona cititorii. Am făcut acest lucru cu un scop “terapeutic”, pentru că aceste cuvinte oglindesc grijile noastre actuale și suntem siguri că nu sunt simțite doar de către noi. 

Pe timp de extenuare psihică, am descoperit un autor care ne-a ajutat să vedem o altă latură a realității pe care o trăim, să o îmbrățișăm cu frică, dar să o acceptăm. Am realizat că nu există nimeni mai important în viață decât propria persoană și că trebuie să ne acordăm timp, în toate aspectele.

Țelurile mărețe, obiectivele grandioase, dar și lucrurile miiiiiici, nesemnificative, contribuie cărămidă cu cărămidă la un corp sănătos și la o minte capabilă să facă față unui context haotic și complet dăunător.

Matt Haig – autorul pentru inimi supărate

Matt Haig nu doar spune o poveste de viață, ci el însuși este o poveste de viață, pentru că tot ce a trăit a împărtășit cu cititorii săi în cărțile publicate.

Punctul de pornire a fost depresia cu care s-a confruntat mulți ani și a devenit încet, încet, laitmotivul cărților sale, toate aduse împreună de un puternic mesaj motivațional.

Vorbește despre bucuria imperfecțiunii în “The Humans” și despre povara nemuririi în “How To Stop Time“. Deși sunt teme delicate, aduce elemente noi și le îmbină cu poveștile de viață pe care le-a simțit, creionând personaje cu folos care să ajute cititorul să reflecteze asupra unor teme simple, dar profunde, cu tâlc.

Matt Haig îmbină ficțiunea cu elemente reale pe care le-a trăit sau simțit. Vine mereu cu sfaturi și ajută cititorii să își aline suferința prin lectură. Atunci când realizezi că ai alături un prieten care îți înțelege suferința și aduce propriul său exemplu, greutatea de pe inima ta devine mai ușor de suportat.

Spre exemplu, “The Comfort Book” este cartea ideală pentru o persoană care are nevoie de un imbold, de un reminder care să îi aducă aminte că micile bucurii din viață îi pot încărca sufletul de liniște și acceptare. Să nu uităm de “The Midnight Library” pentru că tratează un subiect dureros și tragic, însă ne-a făcut să reflectăm asupra existenței noastre și asupra norocului de a fi în viață.

Pașii spre o stare de bine nu sunt facili și nu se concretizează într-un orizont mai optimist doar prin lectură, însă mesajul transmis de Matt Haig este atât de puternic, încât te vindecă spiritual și îți oferă multe teme de gândit despre trecut, îndrumându-te spre un viitor mai bun.

Un capitol pe zi: When the Body Says No

When the Body Says No
A Note to the ReaderPeople have always understood intuitively that mind and body are not separable. Modernity has brought with it an unfortunate dissociation, a split between what we know with our whole being and what our thinking mind accepts as truth. Of these two kinds of knowledge the latter, narrower, kind most often wins out, to our loss.It is a pleasure and a privilege, therefore, to bring in front of the reader the findings of modern science that reaffirm the intuitions of age-old wisdom. That was my primary goal in writing this book. My other purpose was to hold up a mirror to our stress-driven society so that we may recognize how, in myriad unconscious ways, we help generate the illnesses that plague us. Continue reading “Un capitol pe zi: When the Body Says No”

Un capitol pe zi: Sapiens, Yuval Noah Harrari

Sapiens de Harrari îl putem citi sau reciti dintr-o nouă perspectivă, aici un fragment:Excerpt from Part 1 – Sapiens: A Brief History of HumankindThere were humans long before there was history. Animals much like modern humans first appeared about 2.5 million years ago. But for countless generations they did not stand out from the myriad other organisms that populated the planet.

Homo sapiens has kept hidden an even more disturbing secret. Not only do we possess an abundance of uncivilized cousins; once upon a time we had quite a few brothers and sisters as well. We are used to thinking about ourselves as the only humans, because for the last ten thousand years, our species has indeed been the only human species around. Yet the real meaning of the word human is “an animal belonging to the genus Homo,” and there used to be many other species of this genus besides Homo sapiens. It’s a common fallacy to envision these species as arranged in a straight line of descent, with ergaster begetting erectus, erectus begetting the Neanderthals, and the Neanderthals evolving into us. This linear model gives the mistaken impression that at any particular moment only one type of human inhabited the earth, and that all earlier species were merely older models of ourselves. The truth is that from about 2 million years ago until around 10,000 years ago, the world was home, at one and the same time, to several human species.Despite their many differences, all human species share several defining characteristics. Most notably, humans have extraordinarily large brains compared to other animals.But if giant brains are such a good idea, why are they so rare in the animal kingdom?The fact is that a jumbo brain is a jumbo drain on the body. It’s not easy to carry around, especially when encased inside a massive skull. It’s even harder to fuel. It accounts for about 2–3 per cent of total body weight, but it consumes 25 per cent of the body’s energy when the body is at rest. By comparison, the brains of other apes require only 8 per cent of rest-time energy. Archaic humans paid for their large brains in two ways. Firstly, they spent more time in search of food. Secondly, their muscles atrophied. Like a government diverting money from defence to education, humans diverted energy from biceps to neurons. It’s hardly a foregone conclusion that this is a good strategy for survival on the savannah. A chimpanzee can’t win an argument with a Homo sapiens, but the ape can rip the man apart like a rag doll.Today our big brains pay off nicely, because we can produce cars and guns that enable us to move much faster than chimps, and shoot them from a safe distance instead of wrestling. But cars and guns are a recent phenomenon. For more than 2 million years, human neural networks kept growing and growing, but apart from some flint knives and pointed sticks, humans had precious little to show for it. What then drove forward the evolution of the human brain? Frankly, we don’t know. It’s one of nature’s biggest mysteries.Another singular human trait is that we walk upright on two legs. Standing up, it’s easier to scan the savannah for game or enemies, and arms that are unnecessary for locomotion are freed for other purposes, like throwing stones or signaling.Yet walking upright has its downside. The skeleton of our primate ancestors developed to support a creature that walked on all fours and had a relatively small head. Adjusting to an upright position was quite a challenge, especially when the scaffolding had to support an extra-large cranium. To this very day, humankind has been paying for its lofty vision and industrious hands with backaches and stiff necks.Women paid extra. An upright gait required narrower hips, constricting the birth canal – and this just when babies’ heads were getting bigger. Death in childbirth became a major hazard. Women who gave birth earlier, when the infant’s brain and head were still relatively small and supple, fared better and lived to have more children. Natural selection consequently favoured earlier births. And, indeed, compared to other animals, humans are born prematurely, when many of their vital systems are still under-developed. A colt can trot shortly after birth; a kitten leaves its mother to forage on its own when it is just a few weeks old. Human babies are helpless, dependent for many years on their elders for sustenance, protection and education.This fact has contributed greatly both to humankind’s extraordinary social abilities and to its unique social problems. Lone mothers could hardly forage enough food for their offspring and themselves. So raising children required constant help from other family members and neighbours. It takes a tribe to raise a human. Evolution thus favoured those capable of forming strong social ties. In addition, since humans are born underdeveloped, they can be educated and socialised to a far greater extent than any other animal. Most mammals emerge from the womb like glazed earthenware emerging from a kiln – any attempt at remoulding will only scratch or break them. Humans emerge from the womb like molten glass from a furnace. They can be spun, stretched and shaped with a surprising degree of freedom. This is why today we can educate our children to become Christian or Buddhist, capitalist or socialist, warlike or peace-loving.We assume that a large brain, the use of tools, superior learning abilities and complex social structures are huge advantages. It seems self-evident that these have made humankind the most powerful animal on earth. But humans enjoyed all these advantages for a full 2 million years, while remaining weak and marginal creatures. They dwelt in constant fear of predators, subsisted mainly by gathering plants, scooping up insects, stalking small animals, and eating the carrion left behind by other more powerful carnivores.One of the most common uses of early stone tools was to crack open bones in order to get to the marrow. Some researchers believe this was our original niche. Just as woodpeckers specialise in extracting insects from the trunks of trees, the first humans specialised in extracting marrow from bones. Why marrow? Well, suppose you observe a pride of lions take down and devour a giraffe. You wait patiently until they’re done. But it’s still not your turn because first the hyenas and jackals – and you don’t dare interfere with them – scavenge the leftovers. Only then would you and your band dare approach the carcass, look cautiously left and right – and dig into the only edible tissue that remained.This is a key to understanding our history and psychology. The position of humans in the food chain was, until quite recently, solidly in the middle. It was only in the last 100,000 years – with the rise of Homo sapiens – that man jumped to the top of the food chain.That spectacular leap had enormous consequences. Other animals at the top of the pyramid, such as lions and sharks, evolved into that position very gradually, over millions of years. This enabled the ecosystem to develop checks and balances that prevent lions and sharks from wreaking too much havoc. As lions became deadlier, so gazelles evolved to run faster. In contrast, humankind ascended to the top so quickly that the ecosystem was not given time to adjust. Moreover, humans themselves failed to adjust. Most top predators of the planet are majestic creatures. Millions of years of dominion have filled them with self-confidence. Sapiens by contrast is more like a banana republic dictator. Having so recently been one of the underdogs of the savannah, we are full of fears and anxieties over our position, which makes us doubly cruel and dangerous. Many historical calamities, from deadly wars to ecological catastrophes, have resulted from this over-hasty jump.

Continue reading “Un capitol pe zi: Sapiens, Yuval Noah Harrari”

The School of Life. Cine ne atrage și de ce?

Socitetatea noastră cea de toate zilele este profund preocupată de ideea de atractivitate. Dar în ce constă de fapt această calitate atât de dezirabilă?Prima abordare, ce mai frecventă și cea mai extinsă este legată de biologie, de acele calități care indică fertilitate sau rezistență la boli: simetria feței, pupile mari și luminoase, buze ample (Ce zici de niște botox?), piele tânără (..și un lifting?) sau un păr bogat în melanină. Există oameni profund specializați în păr perfect, sprâncene perfecte etc. și o întreagă industrie chimică care promite să fii ce crezi tu că vrei să fii.Neplăcut că nu se ajunge vreodată la acest deziderat și uneori ne trezim într-o alergare nesfârșită pentru a avea 5 kg în minus care ne vor schimba viața și ne vor îndeplini toate dorințele. Se pare că nu e destul.   Continue reading “The School of Life. Cine ne atrage și de ce?”