Cât durează cei 7 ani de acasă?

Știți de ce se spune că un copil este oglinda părinților săi? Nu, nu pentru că are ochii căprui ca tatăl și părul blond ca al mamei, ci pentru că fiecare părinte își pune amprenta asupra personalității copilului său încă din primele luni de viață. Părintele își proiectează asupra copilului său toate visele și speranțele sale, toate principiile de viață, dar și toate frustrările acumultate de-a lungul vieții. O mare parte din acestea pot fi transmise involuntar, însă cu efecte ce pot marca mai multe generații la rând. Pe parcursul copilăriei, părinții se chinuie să-i ofere celui mic”cei 7 ani de acasă, pentru a se putea adapta în societate”, însă fără să treacă printr-un filtru principiile pe care ni le pune pe tavă societatea și pe care trebuie să le servim dimineată, la prânz și seara.

În cele mai multe cazuri, copilului nu i se oferă libertatea de a alege ce îi place să facă, ce să mănânce, cum să se joace, cu ce să se îmbrace. Educaţia, bunele maniere, regulile morale sunt cheia către adaptarea copilului în societate, dar pe lângă acestea, el trebuie să ducă o viață mulțumită cu sine încă de la vârste fragede. Începând de la pubertate, copilul trebuie să realizeze ce își dorește să facă în viață, să aibă propriile păreri și să judece cu propria minte, nu cu cea a părinților săi. Ce îl înveți pe cel mic în cei 7 ani de acasă se va reflecta în: relaţia afectivă dintre voi, specificul lui de dezvoltare și în valorile pe care le-a absorbit cu privire la familie și societate. Când este mic, părinții sunt un exemplu pentru copil, dar când crește acesta trebuie să-și trăiască propria viață, să-și asume rezultatul alegerilor pe care le face și să decopere ce îl face fericit. Pentru că cel mai greu lucru de făcut într-o viață este să te cunoști pe tine, nu-i îngrădi copilului tău posibilitatea de a fi independent de mic. Oricum, la un moment dat copilul trebuie să se desprindă de părinți atât fizic, cât și emoțional și mental.

Pentru ca nepoții tăi să aibă parte de niște părinți echilibrați, trebuie să păstrezi o relație frumoasă între tine și copilul tău și să-i respecți individualitatea.

Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele năzuinţei Vieţii spre ea însăşi.
Ei vin prin voi, dar nu de la voi.
Şi deşi ei sunt cu voi, ei nu vă aparţin.

Voi le puteţi da dragostea voastră, dar nu gândurile voastre,
Pentru că ei au propriile lor gânduri.
Puteţi oferi o casă pentru corpurile lor, dar nu pentru suflete,
Căci sufletele lor locuiesc în casa lui mâine, pe care voi n-o puteţi vizita, nici măcar în visele voastre.
Voi puteţi să vă străduiţi să fiţi ca ei, dar nu să îi faceţi pe ei aidoma vouă.
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici nu întârzie asupra lui ieri.

Voi sunteţi arcurile din care copiii voştri, ca săgeţi vii, sunt trimişi înainte.
Arcaşul vede ţinta pe calea infinitului şi El vă îndoaie cu puterea Lui, ca săgeţile Lui să meargă iute şi departe.

Fie ca îndoirea voastră în mâna Arcaşului să fie către bucurie;
Căci aşa cum El iubeşte săgeata care zboară, la fel iubeşte El şi arcul stabil. (Kahlil Gibran, Profetul)

Mai multe cărți pentru părinți

Bunele maniere la copii

Organizează o petrecere pentru copilul tău

Germana pentru copii

Author: Oana Misha

Dragostea pentru cărți mi-a ghidat drumul spre dezvoltarea de până acum și încă nu mi-am schimbat direcția. Îmi place să cred că orice om are o parte interesantă ce poate fi poate fi modelată cu ajutorul cărților. La fel cum poveștile cu zâne fac orice copil să crească frumos, la fel și adulții au nevoie de lectura potrivită pentru a face alegerile corecte în viață și pentru a-și dezvolta abilitățile. În munca mea la Books Express doresc să realizez o apropiere între oameni și cărți.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *