Cartea de la care a început totul …

Andre Gide spunea la un moment dat că a doua mare bucurie, după aceea de a iubi, este să ai dreptul să vorbești despre iubirea respectivă. În acest spirit o să vorbesc despre una dintre operele care au însemnat foarte mult pentru mine, încă de pe vremea când eram adolescentă, și înseamnă mult și acum. Am început să citesc operele lui Doyle la vârsta la care începi să te întrebi ce vei fi “când te vei face mare” și, evident, balanța a înclinat spre “detectiv”.

 

Din păcate nu mi-am urmat această vocație, dar veleitățile detectiviste din mine au rezistat de-a lungul anilor :).

Cel mai celebru detectiv al tuturor timpurilor, al cărui nume a devenit sinonim parțial cu “geniu”, indicând capacitatea cuiva de a rezolva probleme complicate sau de a dezlega enigme, este rodul imaginației lui Arthur Conan Doyle. Doyle a fost medic, a scris și eseuri, dar și literatură “serioasă” și, la un moment dat, a vrut să îl ucidă pe cel care i-a făcut numele nemuritor. Nu doar a vrut, ci chiar l-a ucis, însă a fost nevoit să îl aducă înapoi din morți din cauza reacției publicului care nu a primit vestea morții lui Sherlock Holmes bine.

“A study in Scarlet” marchează debutul, în 1887, al detectivului genial, pe care trecerea timpului pare să nu îl atingă. Se estimează că “Aventurile lui Sherlock Holmes” este pe primele locuri între cele mai vândute cărți din lume.


De fiecare dată când o mare casă de producție își propune să ecranizeze una dintre operele mele preferate, simțul meu critic e mai ascuțit decât oricând. Cu atât mai mult, atunci când vine vorba despre ecranizarea unor povestiri despre detectivul – legendă, Sherlock Holmes, mă aștept ca atenția la detalii să fie ingredientul cel mai de preț al compoziției. Asta pentru că mi s-ar părea ridicol să faci portretul unui maniac al detaliului într-un mod neatent.

Sherlock Holmes a avut foarte multe chipuri de-a lungul timpului. Cel mai aproape de opera originală și o adaptare demnă de geniul lui Doyle, în opinia mea, este cel ecranizat sub umbrelă BBC de către Steven Moffat și Mark Gatiss. Acești doi admiratori înfocați ai operei lui Sir Arthur Conan Doyle l-au zugrăvit pe detectivul de geniu în spiritul corect: cu atenție la detalii dusă la paroxism, simț al proporţiilor și nu puțin umor – având în vedere că societatea în care acesta operează e cea contemporană.

Privim cu toții ceva și e foarte rar ca măcar doi dintre noi să vadă același lucru. Ceea ce ni se înfățișează dinainte e, în mare parte, ceea ce purtăm înăuntru, așa că e foarte probabil ca aceeași operă să nu însemne mare lucru pentru mulți. Dar vor fi câțiva, mai puțini, care vor vedea nemaipomenita acuratețe a narațiunii, ordinea impecabilă a ideilor, substratul moral al fiecărei dileme. Aventurile lui Sherlock Holmes sunt povestiri pentru adolescenți, dar nu sunt doar povestiri pentru adolescenți.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *