Când Diavolul vorbește despre milă

Cartea preferată? Pare greu să te hotărăști la un singur titlu. Mi se întâmplă cu filmele, pentru că, evident, am o listă lungă și fiecare element din lista înseamnă ceva diferit în evoluția mea. De unele filme rămâi legat pentru că te reprezintă, în timp ce altele au o influență în a te ajuta să te transformi. E diferit, și mai dificil, atunci când vine vorba de cărți. Poți citi aceeași carte după doi ani de la prima lectură și să înțelegi cu totul altceva, mult mai mult. Noi ne transformăm și același text ne spune alte lucruri.
Cu toate astea, eu am o carte pe care o numesc “preferată”. Am citit-o când eram în clasa a XII-a, și  am iubit-o de atunci, ea rămânând prietenul meu cel mai bun, mai ales în zilele triste.
Maestrul și Margareta, scrisă de Mihail Bulgakov, e o carte la fel de stranie, neobișnuită și plină de profunzime ca autorul ei. Spun criticii că e un amestec reușit de satiră cu fantastic, o portretizare a caracterului est – european, zic eu, imaginea vieții pe care, ca țară fost comunistă, o cunoaștem bine.
Dar dincolo de realitatea politică amară, redată în culori vesele, mă fascinează profunzimea personajelor.
Scenă care m-a impresionat cel mai adânc e una în care Diavolul, tip abil și atent, în persoana profesorului Woland, definește mila, surprinzând un comportament banal. La răstimpuri îmi revine în minte această definiție, cu atât mai mult cu cât pasiunea mea de căpătâi e patologia bolilor psihice și devianța pe plan psihologic.
M-am întrebat, de atunci, care este factorul declanșator al milei în fiecare dintre cei pe care i-am cunoscut, dar și în cazurile de criminali în serie. Căci dacă am cunoaște acest declanșator, l-am putea activa, și lumea ar fi mai bună, nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *