Simone de Beauvoir

Simone de Beauvoir este simbolul feminismului francez postbelic. Ca eseistă și scriitoare  aparține unei tradiții de gândire născute și hrănite de ororile și întrebările tăioase ale manifestării umane: existențialismul.

Ea traversează întreg spectrul confesional și se decide să se dezică de catolicism și să opteze pentru viața în certitudinea sinelui, ateismul. O schimbare destul de șocantă pentru o femeie provenită dintr-o familie burgheză și catolică de început de secol XX.

Întâlnirea, prietenia și relația cu Jean-Paul Sartre – pilonul existențialismului postbelic – îi va orienta pașii spre o evoluție literară marcantă.

În prima etapă, va trece prin stadiul moral al scrierilor sale, oglindită de romanul Pyrrhus et Cineas, romanul L’invitee și opera filosofică Pour une morale de l’ambiguitee. Toate aceste scrieri contribuie la construcția unui proiect articulat existențialist – etic, filosof, literar – în care imaginea intelectualului anjagat este transformată într-un tablou paradigmatic. Opresiunea colonială este condamnată, conflictele politice care se bazează pe diferite acțiuni de oprimare colective sau individuale criticate. Le Duexieme sexe descrie cu acribie argumenttativă istoria opresiunii feminine și oferă o tipologie a caraceterelor deformate astfel de o tradiție milenară. Opera trebuie însă citită cu un ochi aruncat mereu asupra Ființei și Neantului lui Jean Paul Sartre.

Simone de Beauvoir respinge mitul „eternului feminin” și se opune oricărei încercări de a defini femeia în termeni de esențe imuabile și eterne. În viziunea scriitoarei „femeie nu te naști, ci devii”. Constructul social al ființei este determinat de ceea ce lumea în diversitatea ei îi oferă și ceea ce persoana își ia de la lume. De vreme ce femeia se oglindește în lume, și lumea contribuie la construcția sinelui său, indiferent de moștenirea biologică: o argumențație îndrăzneață, însă caracteristică unei filosofii existențialiste hotărâte.

Alături de Jean-Paul Sartre, viața ei decurge armonios și lin, iar când acesta încetează din viață, De Beauvoir se dedică bunei editări a manuscriselor sartriene. În Ceremonie des adieux va relua ultimele cuvinte ale lui Sartre: ‘Moartea nu ne va reuni. Așa stau lucrurile. Cu toate acestea, e splendid în sine că am reușit să ne trăim viețile în armonie pentru atâta vreme.’

“Each of us is responsible for everything and to every human being.” Simone de Beauvoir (1908-1986)

Mai multe cărți de și despre  Simone de Beauvoir 

Author: Sandra

Citesc literatura care îmi spune ce și cum să înțelegem despre cine suntem. Secolele XVI și XVII. Nașterea științei moderne. Religie și filosofie. Aparțin unei echipe formate din oameni competenți și curioși și mă numesc asistent de cercetare la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București. Îmi petrec de șase săptămâni timpul întrebând epoca Reformei ce are să ne spună, într-un orășel din Germania de sud-vest. Aici am găsit răspunsuri dublate de întrebări și aștept să mă reîntorc. Voi fi curând acasă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *