Autorul săptămânii: Sara Zarr

“I’m talking about the ones who, for whatever reason, are as much a part of you as your own soul. Their place in your heart is tender; a bruise of longing, a pulse of unfinished business.
Just hearing their names pushes and pulls at you in a hundred ways, and when you try to define those hundred ways, describe them even to yourself, words are useless. If you had a lifetime to talk, there would still be things left unsaid.”

Pe Sara Zarr am descoperit-o de curând prin “Story of a Girl” (National Book Award Finalist) şi “How to Save a Life”, două cărţi extraordinare despre familie şi viaţă şi greşelile pe care le facem în adolescenţă şi ne urmăresc de-a lungul anilor. De altfel, “Story of a Girl” a fost aleasă pentru ecranizare, proiectul fiind în aşteptare în prezent.

Sweethearts” a fost Cybil Award Finalist iar “Once Was Lost” a câştigat Kirkus Best Book of 2009, cărţi pe care intenţionez să le citesc vara aceasta.

Fiecare dintre cărţile sale merită să aibă o continuare, deoarece poveştile Sarei Zarr sunt emoţionante, personajele bine conturate şi pline de viaţă, de parcă ar fi prezente lângă tine, în viaţa ta.

Cărţile ei vorbesc fie despre o adolescentă timidă şi cuminte care greşeşte o singură dată iar greşeala ei o marchează pentru anii ce vor urma, fie despre cum este să pierzi un membru al familiei, cum este să trăieşti fără acesta – cum mergi mai departe şi-ţi continui viaţa. Alte cărţi de-ale autoarei vorbesc despre prieteniile solide legate în copilărie şi rezistenţa lor împotriva factorilor externi (cum ar fi, de exemplu, viaţa la liceu şi alţi oameni care intră în viaţa ta) sau despre cum viaţa pe care ai trăit-o de când te ştii se schimbă brusc iar faima şi succesul devin istorie.

Cărţile autoarei sunt lecţii de viaţă, cărţi despre adolescenţi scrise pentru aceştia – dar şi pentru adulţi, pentru a-şi cunoaşte şi înţelege mai bine copiii.

“Can it really be love if we don’t talk that much, don’t see each other? Isn’t love something that happens between people who spend time together and know each other’s faults and take care of each other?…In the end, I decide that the mark we’ve left on each other is the color and shape of love.”

Author: Andreea Rau

Visez cu ochii deschişi. Citesc. Scriu. Cânt, atunci când nu mă aude nimeni. Sunt fericită, uneori. Vreau să evadez din realitate şi să-mi construiesc o lume imaginară, în care să pot trăi. Sunt ca tine. Un simplu om.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *