Autorul săptămânii: Jennifer Echols

Jennifer Echols scrie cărţi pentru adolescenţi, despre adolescenţi. Înainte de a îmbrăţişa meseria de scriitor, a fost editor de ziar şi profesoară.

S-a născut în Atlanta şi a crescut într-un orăşel frumos din Alabama, la marginea unui lac – un loc care i-a servit drept inspiraţie pentru multe din cărţile sale.

Pe site-ul şi blogul său, autoarea împărtăşeşte experienţa de scriitor celor care aspiră să publice o carte şi le oferă sfaturi, tips & tricks şi diverse recomandări.

Pentru cei care iubesc să scrie şi visează să fie publicaţi într-o zi (cum sunt eu, de exemplu), autoarea recomandă o carte interesantă (pe care sigur am să mi-o cumpăr): 78 Reasons Why Your Book May Never Be Published and 14 Reasons Why It Just Might.

Going Too Far

Going too Far, una dintre cărţile sale, a fost nominalizată la premiile RITA, National Reader’s Choice Award, a fost desemnată Book Buyer’s Best şi nominalizată de către American Library Association ca fiind Best Book for Young Adults.

“You can’t tell a seventeen-year-old anything. They think they’re immortal. They don’t listen. Seventeen-year-olds have to see it for themselves.”

Este una dintre poveştile clasice “girl meets boy”, dar cu ceva dramă la mijloc şi puţin (mai mult) umor. Pentru că umorul şi drama merg mână-n mână, o să vedeţi.

Meg este singura fată cu părul albastru din orăşelul în care locuieşte şi abia aşteaptă să termine liceul şi să plece la facultate. John a terminat liceul şi academia de poliţie şi a ales să rămână în oraşul natal.

“His dark eyes challenged me. They were weapons that could hurt me. Here was the worst thing about them: I could tell that if Johnafter loved you, his dark eyes would be beautiful and friendly and warm. So every time he cut me down with a look that was cold and unfriendly and ugly, it was a double insult, a reminder of what I could never have. I found myself avoiding his dark eyes when I could.”

Amândoi au motivele lor pentru care-şi doresc să fugă sau să se ascundă, să se piardă în mulţime. Cei doi ajung să se cunoască şi să-şi descopere poveştile – însă nu într-un mod foarte plăcut sau prietenos.

Author: Andreea Rau

Visez cu ochii deschişi. Citesc. Scriu. Cânt, atunci când nu mă aude nimeni. Sunt fericită, uneori. Vreau să evadez din realitate şi să-mi construiesc o lume imaginară, în care să pot trăi. Sunt ca tine. Un simplu om.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *