Autorul săptămânii: Charles Perrault

Charles Perrault s-a născut la data de 12 ianuarie 1628, la Paris şi a murit la 16 mai 1703, autorul francez, membru al Academiei Franceze, fiind cel care a pus bazele unui nou gen literar, basmul, care a provenit din poveştile răspândite prin tradiţiile orale. De asemenea, Charles Perrault a avut un rol important în disputa literară cunoscută sub numele de “Cearta dintre antici şi moderni”.

El s-a născut într-o familie bogată, fiind cel de-al şaptelea copil al lui Pierre Perrault şi Paquette Le Clerc. A studiat dreptul, înhămându-se astfel într-o carieră publică, fiind numit secretar al Academiei Inscripţiilor şi Artelor Frumoase, fondată în anul 1663. În 1668, a scris “La Peinture” (Pictura), dedicată primului pictor al regelui, Charles Le Brun.

Perrault s-a căsătorit târziu, la vârsta de 44 de ani, cu Marie Guichon, de 19 ani, care din păcate a murit doar 6 ani după aceea, în 1678. În 16669, Perrault l-a sfătuit pe Ludovic al XIV-lea să includă 39 de fântâni care să reprezinte fabulele lui Esop în labirintul de la Versailles din gradinile castelului, construirea acestora fiind realizată între 1672 şi 1677. De asemenea, Perrault a realizat şi un ghid al labirintului, “Labyrinte de Versailles”, tipărit la Parin în 1677 şi ilustrat de Sebastien le Clerc.

În 1695, la vârsta de 67 de ani, Perrault şi-a pierdut postul de secretar şi a decis să se dedice copiilor săi. În 1697, a publicat “Histoires ou Contes du Temps passé” subintitulat “Les Contes de ma Mère l’Oye (Poveştile mamei mele gâsca). Această carte l-a făcut aproape instantaneu celebru, marcând apariţia unui nou gen literar, basmul, cu opere celebre precum “Cenuşăreasa” sau “Scufiţa Roşie”. Primele sale cărţi au fost publicate, de altfel, sub numele fiului său născut în 1678, Pierre (Perrault) Darmancourt (Armancourt fiind numele unei proprităţi cumpărată pentru el), probabil de frica adversarilor săi literari din epocă.

În poveştile sale, el a folosit imagini familiare, precum Castelul Usse din “Frumoasa din pădurea adormită” sau Marchizul din Chateau d’Oiron din “Motanul încălţat”. De asemenea, el a fost un adevărat folclorist (în sensul modern al cuvântului), poveștile lui fiind versiuni moderne a unor povești populare aproape uitate, repovestite într-un stil simplu și firesc. Multe dintre ele au fost mai târziu rescrise de fraţii Grimm.

Author: Jovi Ene

Editor, iubitor de carti si filme, Project Manager al Filme-carti.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *