Autorul săptămânii: Angela Carter

“Is not this world an illusion? And yet it fools everybody.”

Să-ţi trăieşti adolescența luptând cu anorexia nu este atât de simplu. O astfel de experienţă te întăreşte, îţi deschide ochii în faţa lumii. După ce câştigi lupta, simţi că poţi să o iei de la zero, să te bucuri de viaţă. Să simţi că trăieşti.

Asta a şi făcut Angela Carter. Şi-a început cariera ca şi jurnalist în Marea Britanie, însă nu s-a rezumat la atât. După primul mariaj şi primul divorţ, s-a decis să călătorească, să descopere lumea.

“Cities have sexes: London is a man, Paris a woman, and New York a well-adjusted transsexual.”

A locuit doi ani în Tokio, Japonia, despre care a scris în “Nothing Sacred” ca fiind locul unde a învăţat ce înseamnă să fii femeie, să fii liberă şi independentă. Despre experienţele trăite în Tokio a scris articole în New Society, experienţe cuprinse şi într-o colecţie de scurte poveşti, “Fireworks: Nine Profane Pieces”.

După cei doi ani petrecuţi în Japonia, a călătorit în America, Europa şi Asia. Articolele sale au apărut în publicaţii renumite, cum ar fi The Guardian sau The Independent, acestea fiind de asemenea colectate în “Shaking a Leg”. Două din operele sale au fost ecranizate: The Company of Wolves şi “The Magic Toyshop”.

“The invisible is only another unexplored country, a brave new world.”

Angela Carter trebuie citită în linişte, acasă, pe îndelete. Lectura nu trebuie grăbită, atmosfera să fie propice, deoarece fiecare lectură nu este o simplă întâmplare, ci o adevărată călătorie în lumea cuvintelor şi a imaginaţiei.
Colecţiile sale de proză scurtă sunt un amestec de cuvinte, realitate şi magie, autoarea îţi dă senzaţia că îţi şopteşte un secret la ureche, acţiunea se dezvăluie treptat, fiecare pas fiind o revelaţie.

Angela Carter a murit la vârsta de 51 de ani, în 1992. În acea perioadă, autoarea pornise un proiect ambiţios de a scrie o continuarea a cărţii “Jane Eyre” (Charlotte Bronte), descriind viaţa Adelei Varens, fiică vitregă a lui Jane Eyre.

“She was the opposite of parochial. Nothing, for her, was outside the pale: she wanted to know about everything and everyone, and every place and every word. She relished life and language hugely, and reveled in the diverse.”

Author: Andreea Rau

Visez cu ochii deschişi. Citesc. Scriu. Cânt, atunci când nu mă aude nimeni. Sunt fericită, uneori. Vreau să evadez din realitate şi să-mi construiesc o lume imaginară, în care să pot trăi. Sunt ca tine. Un simplu om.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *