Autori celebri (7): Aristofan

Aristofan s-a născut probabil în anul 448 î.Hr. în Atena, Grecia şi a murit în jurul anilor 388-385 î.Hr., într-un loc rămas necunoscut. El a fost un autor de comedii, considerat în vechime drept cel mai reprezentativ pentru comedia veche grecească, în special pentru stilul său, care a unit obscenul şi invectiva personală cu satira politică strălucită şi cu o parodie subtilă a literaturii contemporane.

Prima imagine a lui Aristofan apare în “Symposium” de Platon, într-un portret prietenesc al unui bărbat care iubeşte plăcerile vieţii şi a fost, la fel ca şi comedia sa, atât amuzantă, cât şi serioasă. Cea mai mare parte despre biografia lui Aristofan nu este, totuşi, coroborată cu viaţa lui şi a fost probabil extrasă din piesele sale.

“Acharnienii”, cea mai timpurie piesă din cele care s-au păstrat, ne dezvăluie îngrijorările tipice şi intrigile fantastice caracteristice pieselor “politice” ale comediei vechi din Atena secolului al V-lea: un erou compătimitor, frustrat de starea sa personală, îşi foloseşte toată inteligenţa şi ingeniozitatea pentru a se împotrivi duşmanilor prin mijloace supranaturale. Fermierul sărac Dicaeopolis păcăleşte demagogii agresivi atenieni prin asigurarea unei păci secrete cu spartanii, asigurându-şi în acelaşi timp toate plăcerile care i-au fost negate de războiul peloponesian: mâncare, vin şi sex.

Împreună cu obscenitatea sa atotpătrunzătoare şi cu umorul crud, interesul generic al comediei vechi este asezat în prezentul cotidian, într-un contrast puternic cu trecutul mitologic trufaş şi auster al rivalului ei: tragedia grecească. “Acharnienii” se mândreşte, de asemenea, cu ceea ce este considerat cel mai “murdar” pasaj din literatura antică, în care eroul negociează pentru fiica unui negustor printr-o serie de cuvinte explicite despre vagin.

Pentru râsete, autorul comediilor a abuzat de politicieni, de personaje individuale, de alţi autori şi chiar de spectatori printr-o bătaie de joc generală şi bine susţinută. Portretul notoriu al lui Socrate din “Norii”, prin care l-a caracterizat pe acesta ca un şarlatan excentric şi reprezentantul de seamă al unei mişcări sofistică în creştere, a fost ulterior blamat ca fiind un factor care a contribuit la execuţia filosofului.

Aristofan a spus despre sine: “Demeter… pot spune multe care sunt amuzante şi multe care sunt serioase” (“Broaştele”).

Author: Jovi Ene

Editor, iubitor de carti si filme, Project Manager al Filme-carti.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *