Autori celebri (34): Christopher Marlowe

Christopher Marlowe a fost botezat la data de 26 februarie 1564, la Canterbury, în Anglia şi a murit la data de 30 mai 1593, la Deptford, în Anglia, el dezvoltând versul alb ca un vehicul puternic pentru scenă.

Christopher Marlowe a atras notorietatea atât pentru viaţa sa personală, cât şi pentru realizările sale ca unul dintre cei mai de seamă dramaturgi ai Epocii Elisabetane. O parte din misticismul lui Marlowe derivă dintr-o simplă lipsă de documentare despre viaţa lui. Dar există totuşi sugestii interesante că el a fost implicat în spionaj de stat.

Universitatea din Cambridge a fost pe punctul de a-i respinge doctoratul (din cauza suspiciunii că s-a convertit la romano-catolicism şi că era posibil să emigreze pe continent), înainte ca să intervină Consiliul de Stat şi să ceară ca doctoratul să îi fie acordat pe considerentul că a făcut “servicii bune” pentru regină. Povestea vieţii lui se complică şi cu moartea sa prematură într-o încăierare asupra plăţii unei facturi, în vreme ce alţii consideră că moartea lui are legătură cu presupusa sa muncă de spion.

Având în vedere această viaţă colorată, este poate inevitabil că a fost prezentat ca autorul adevărat a unora dintre piesele de teatru ale lui Shakespeare. Această pretenţie este foarte probabil că nu va fi niciodată dovedită, dar autoritatea sa asupra unora dintre cele mai influente opere ale epocii elisabetane este în afara oricărui dubiu.

“Tamburlaine”, în special, a fost una dintre primele opere majore în versuri albe şi a avut un succes enorm la prima sa reprezentaţie de la Londra. Personajul lui Tamburlaine cucereşte un imperiu vast în “Part I”, dar după profanarea unei copii din Coran şi revendicarea sa că este mai mare decât Dumnezeu în “Part II”, el se îmbolnăveşte imediat şi moare.

“Doctor Faustus” are în centru un protagonist la fel de arogant – un savant care face un pact cu Diavolul pentru cunoaştere şi putere în schimbul sufletului său.  Descoperirea de către Faustus a consecinţelor ambiţiei sale, în vreme ce secundele se scurg până la mijlocul nopţii şi Diavolul se apropie de momentul în care îi poate cere sufletul, este una dintre cele mai puternice scene din dramele elisabetane.

Author: Jovi Ene

Editor, iubitor de carti si filme, Project Manager al Filme-carti.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *