Autori celebri (21): François Villon

François de Montcorbier s-a născut la Paris, în Franţa, probabil în anul 1431 şi a murit într-un loc rămas necunoscut în jurul anului 1463. Viaţa lui Villon plină de violenţă şi de destrăbălare – prin taverne, bordeluri şi închisori – a dovedit o atracţie irezistibilă pentru generaţiile ulterioare; el este renumit ca fiind autorul lui “Lais” şi al “Marelui testament”.

Puţine sunt cunoscute despre viaţa acestui poet, iar ceea ce se cunoaşte nu se potriveşte întotdeauna cu viaţa despre care el însuşi a scris în poemele sale, la persoana întâi. Născut François de Montcorbier, el a fost nepotul unui cleric, Guillaume de Villon, care l-a protejat şi i-a plătit studiile universitare la Colegiul Navarre, de la Paris.

El a trăit o viaţă dezordonată aici: În 1455, el a înjunghiat un preot într-o altercaţie şi în 1456, el şi un grup de prieteni au jefuit un colegiu. În mod nesurprinzător, a părăsit Parisul în grabă şi, deşi a fost graţiat de infracţiunile făcute, se pare că a petrecut mare parte din viaţa sa în închisoare. În 1462, a fost condamnat la moarte după o altă altercaţie violentă la Paris. După apel, sentinţa a fost redusă la 10 ani în exil. Unde a plecat şi unde a murit, aflat încă la o vârsta sub treizeci de ani, rămân necunoscute.

Mare parte din opera lui Villion constă în scurte poezii scrise într-un argou subteran aproape indescifrabil, în limbajul infractorilor, dar ne-a lăsat de asemenea şi două poeme mai lungi, cunoscute ca “Micul testament” şi “Marele testament”, care sunt admirabile pentru inventivitatea şi umorul lor sarcastic.

Primul dintre acestea datează din primul său exil şi a fost probabil scris în timpul unui Crăciun mizerabil din 1456 în timp ce tremura într-o mansardă şi îi ducea dorul unei femei de care se îndrăgostise. El continuă prin a-şi face un testament în care îşi lase prietenilor săi anumite obiecte ciudate, inclusiv propria lui reputaţie dubioasă; el lasă, de asemenea, moşteniri obscene şi injurioase duşmanilor săi.

Al doilea poem, mai lung, este o altă mostră a unui testament, presupus a fi dictat într-o stare de pocăinţă de către un poet unui secretar, care lasă de asemenea moşteniri batjocoritoare în timp ce reflectă asupra morţii şi asupra unei tinereţi irosite. Cele mai cunoscute versuri ale sale rămân “Unde sunt zăpezile de altădată?” (“Mais ou sont les neiges d’antan?”).

Author: Jovi Ene

Editor, iubitor de carti si filme, Project Manager al Filme-carti.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *