Autori celebri (15): Chrétien de Troyes

Chretien de Troyes, ca mulţi alţi autori medievali, a avut o viaţă care ne este acum mai puţin cunoscută. Bănuim doar că s-a născut undeva în jurul anului 1130 şi a murit în jurul anului 1190, în locuri necunoscute nouă. Cu toate acestea, el rămâne un important autor medieval al romanelor cavalereşti, cu intrigi complexe şi episoade misterioase şi magice care se concentrează pe iubire şi căsătorie.

Dedicaţia sa pe poemul “Cavalerul Lancelot” (Lancelot, le chelavier de la charette) pentru Marie, contesa de Champagne, ne sugerează că el poate fi asociat cu curtea sa de la Troyes, Franţa, deşi nu ne este clară legătura exactă cu aceasta. În ciuda acestui mister, influenţa sa literară s-a extins asupra întregii Europe, de-a lungul Evului Mediu.

Cariera lui Chretien s-a desfăşurat în timpul unei perioade de schimbare semnificativă pentru literatura franceză. În a doua jumătate a secolului al XII-lea, romanţele cu versuri lungi au devenit din ce în ce mai populare, faţă de poemele tradiţionale sau aşa-numitele “chanson de geste”. În timp ce cântecele povestea bătăliile şi soarta unor întregi popoare în strofe reci şi repetitive, romanţele urmăreau devenirea unui singur cavaler sau povestea unei perechi de îndrăgostiţi. Cele mai bune romanţe medivale, cu interesul lor pregnant pentru motivaţiile psihologice ale personajelor, sunt strămoşi îndepărtaţi ai romanului modern.

Cu toate că Chretien se află abia la începutul tradiţiei romanului medieval, opera sa nu a fost niciodată întrecută. Cele cinci romanţe medievale ale sale (din care două neterminate) se petrec în regatul britanic legandar al Regelui Arthur, mergând pe tradiţia bogată a legendelor despre Arthur din Anglia, Franţa şi Ţara Galilor. Chretien a deplasat atenţia de la regele însuşi (care a devenit mai degrabă sedentar şi chiar ambiguu din punct de vedere moral) spre cavalerii săi şi aventurile lor departe de curtea regală.

Deşi lumea compoziţiilor sale este plină de miracole – cavaleri eroici, fecioare idealizate, inele magice – aceasta este departe de un tărâm al fanteziei pure. Relaţiile interumane, fie ele erotice sau politice, au fost întotdeauna tema principală a operelor lui Chretien. Nu într-o singură ocazie, el ironizează regulile sociale elaborate ale curţilor medievale: “Yvian, cavalerul cu leul” (Yvain, le chevalier au lion) începe cu Arthur care părăseşte în mod neaşteptat masa pentru a se duce în pat cu Guinevere; un alt roman îl vede pe gânditorul Lancelot grăbindu-se pe calul său, inconştient, în reveria sa de dragoste, că a acceptat duelul cu un cavaler rival.

Chretien a fost primul autor care a asociat Graalul cu Arthur şi cavalerii săi. În opera sa neterminată “Perceval sau povestea Graalului” (Le Roman de Perceval ou le conte du graal), acest pocal nu apare ca fiind cupa lui Hristos, ci un simplu pocal gol, cărat de o procesiune misterioasă spre eroul Perceval. Romanul lui Chretien este mai concentrată pe rivalitatea dinastică decât pe misticism: Perceval trebuie să aleagă între loialitatea lui pentru Arthur şi dorinţele familiei sale, ostile regelui. În timp ce anumite personaje consideră că pocalul este un lucru sfânt, Chretien demonstrează abil adevărata sa semnificaţie ca un simbol al cauzelor politice ale acestora.

Author: Jovi Ene

Editor, iubitor de carti si filme, Project Manager al Filme-carti.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *