Efecte… speciale: Zeigarnik şi procrastinarea

zeigarnik-effect-incomplete-tasks

Stă în natura fiinţei umane să termine ceea ce a început. Există o tensiune care se degajă în momentul în care începem să facem ceva pentru că al nostru creier vrea ca acea experienţă să fie dusă la bun sfârşit. Este aproape ca atunci când devenim complet absorbiţi de tema unei cărţi, film sau show TV: vrem să vedem cum se termină.

Dacă scopul tău suprem este să-ţi îmbunătăţeşti stilul de lucru, atunci o să-ţi placă efectul Zeigarnik, ce poartă numele psihologului de origine lituaniană Bluma Zeigarnik. În anii ’20 ai secolului trecut, Zeigarnik a scris o teză de doctorat în care expunea chiar principiile acestui efect pe care l-a observat pe când se afla într-un restaurant. În timp ce urmărea chelnerii restaurantului în acţiune, ea a observat că aceştia erau perfect capabili de a reţine un număr impresionant de comenzi, dar această informaţie dispărea din mintea lor odată ce masa era achitată.

Continue reading “Efecte… speciale: Zeigarnik şi procrastinarea”

Copiii francezi şi educaţia gustului

slider_AuGoutDelaVie-690x363

Anul Nou şi entuziasmul cu care e întâmpinat el de obicei a trecut şi probabil deja aveţi probleme cu îndeplinirea obiectivelor pe care vi le-aţi propus. De obicei, cel care suferă în mod normal aproape imediat după stabilirea lui este faimosul “voi slăbi şi voi face mai multă mişcare”.

Avem întipărit în minte că, dacă dieta noastră de viaţă nu e dificilă şi nu ne îndepărtează de alimente considerate nocive (ex: ciocolata), în mod sigur nu vom avea rezultate demne de luat în seamă. Compartimentăm plăcerea şi o ţinem departe de viaţa noastră de zi cu zi, invitând-o alături de noi doar în momente speciale. Ciocolata mai sus-menţionată devine astfel o plăcere vinovată ca şi cum bucuria pe care aceasta ne-o provoacă ar fi un soi de defect moral pe care ne străduim din răsputeri să-l facem să dispară.

Iar părinţii încep foarte devreme să-şi instruiască copiii în procesul numit “educaţia gustului”.

Continue reading “Copiii francezi şi educaţia gustului”

Top 100 de cărţi preferate de David Bowie

David Bowie

Ştim cu toţii că David Bowie a fost un copil rebel şi un star de necontestat al muzicii pop. Dar un lucru  pe care poate mulţi îl trec cu vederea este că vedeta a fost şi un cititor cu ştate vechi, care chiar a compus o listă de 100 de cărţi favorite, la fel de dinamică şi diversă ca el însuşi.

Lista a fost compilată şi dată publicităţii în 2013 de către doi curatori de artă, ca parte din expoziţia David Bowie Is, prezentată la o galerie de artă din Ontario. Expoziţia s-a concentrat pe viaţa, munca şi toate lucrurile care l-au inspirat pe artist, prezentând peste 300 de obiecte din arhiva personală a lui Bowie.

Mai jos, lista impresionantă de cărţi preferate de David Bowie, pentru oricine ar vrea să ştie mai multe despre personalitatea excentrică a artistului. Lista cuprinde atât literatură clasică, ficţiune contemporană, dar şi cărţi de psihologie sau de istoria rock-ului și artă.

Reţeta de marţi: Pui cu nuci şi salată Waldorf

Pui cu nuci si salata Waldorf

Ne place reţeta asta mai ales pentru că foloseşte o maioneză făcută în casă, deşi dacă nu aveţi timp prea mult, puteţi folosi şi una din comerţ, dar care să aibă ingrediente de calitate. În rest, arome complementare şi gusturi ameţitoare, adică un prânz sau o cină teribil de gustoase.

Continue reading “Reţeta de marţi: Pui cu nuci şi salată Waldorf”

Cărţile SF şi prezicerile lor

science fiction

La începutul secolului 20 a apărut în Italia un curent literar-artistic care a primit numele de futurism. Adepţii lui promovau noul sub toate formele lui, cultul vitezei ce sugera ritmul trepidant al existenţei moderne şi venerarea industriilor. Scriitorii şi cărţile lor au prevăzut foarte multe din lucrurile de care ne folosim azi: cărţile de debit imaginate de Edward Bellamy în Looking Backward în 1888, tancurile prezise de H.G. Wells într-o povestire din 1903, aselenizarea lui Jules Verne şi multe, multe altele.

Unele dintre aceste profeţii sună chiar incredibil de similar cu ceea ce se întâmplă azi în lumea noastră. Să luăm, de exemplu, Stand on Zanzibar, unul dintre cele mai profetice romane de science-fiction. Publicată în 1969, cartea se construieşte în jurul unei Americi care arată foarte asemănător cu ceea ce este, de fapt, astăzi. Sub conducerea preşedintelui Obomi, Statele Unite cad victimă atacurilor teroriste şi sunt decimate, în acelaşi timp, şi de numeroasele atacuri armate ce au loc în şcoli. Maşinile merg cu ajutorul unor celule electrice reîncărcabile, Detroit-ul este  oraşul unde se inventează un nou soi de muzică electronică, iar femeile şi bărbaţii nu mai intră în hora mariajului, preferând întâlnirile de scurtă durată care nu presupun angajamente prea mari.

Continue reading “Cărţile SF şi prezicerile lor”

Brick lit sau cum să te îndrăgosteşti de o casă

chateau de gudanes

Multe genuri literare îşi fac simţită prezenţa pe scena mare a cărţilor. Am trecut prin chick lit ca să ajungem la wit lit, iar acum britanicii par să fi descoperit un nou gen de literatură travel. Brick lit cuprinde acele poveşti în care un bărbat sofisticat, o femeie singură sau un cuplu se îndrăgostesc de o casă ce e pe punctul de a se nărui şi decid în deplinătatea funcţiilor lor mentale s-o restaureze.

Sunt deopotrivă încântătoare şi ofertante cărţile de acest gen, un exemplu concludent fiind oferit de Under the Tuscan Sun. E ceva romantic în hotărârea acelor personaje de a-şi schimba viaţa, mutându-se cu căţel şi purcel într-o parte a lumii unde obiceiurile îi lasă de multe ori confuzi, doar pentru că au simţit dorul pe care numai casă prăfuită şi cu ţevi înţepenite îl poate aprinde.

Continue reading “Brick lit sau cum să te îndrăgosteşti de o casă”

Raftul cu noutăţi – luna ianuarie

La an nou, cărţi noi. Începutul de an ne surprinde cu apariţii din cele mai interesante domenii şi pentru toate interesele şi hobby-urile noastre. În serile lungi de iarnă ce par să se arate în faţa noastră, putem îmblânzi timpul cu o cană de ceai aburindă şi o carte ademenitoare în braţe. Carpe librum, cititorule!

Lifestyle

Food&Drink

Dezvoltare personală

Biografie

Ficţiune

 Business

Copii

Cǎrţi pentru copii

Profesional

Medicină

Reţeta de marţi: Paste cu ratatouille de iarnă

paste cu ratatouille

E frig şi iarnă (în sfârşit!) şi avem nevoie de carbohidraţi mai mult ca oricând. Ratatouille e o mâncare tradiţională din Provence şi unul din cele mai populare preparate de pe întreaga coastă a Mediteranei. În mod tipic, este un fel de tocană de legume, cu fiecare dintre aceste legume sotate separat înainte de a fi aşezate în tava de copt. Cu ajutorul pastelor, ea devine un fel de mâncare foarte consistent şi potrivit cu anotimpul rece.

Continue reading “Reţeta de marţi: Paste cu ratatouille de iarnă”

Obiectivele: de ce avem nevoie de ele

New-Year-2

Un an nou înseamnă pentru mulţi dintre noi întocmirea unor planuri şi obiective noi. Poţi face asta tot timpul, dar începutul de an nou înseamnă că te vei raporta la o anumită perioadă de timp şi, deci, satisfacţia e altfel cuantificată. Chiar dacă se spune că atunci când îţi faci planuri e garantat că-L vei face pe Dumnezeu să râdă, eu cred că e natural şi natural şi sănătos să ne propunem lucruri căci ele sunt promisiuni pe care ni le facem ca să schimbăm ceva şi să devenim mai buni decât eram înainte.

Ne propunem deseori lucruri mari şi importante ca să slăbim, să devenim ceva mai organizaţi, să nu mai cheltuim atât de mulţi bani, să renunţăm la un viciu, să ne bucurăm de viaţă sau să avem un trai sănătos şi nu la fel de sedentar ca în alţi ani. Toate acestea sunt ţeluri onorabile, dar cu atât de multe ispite ce ne pândesc din toate părţile, până la sfârşitul lunii ianuarie, chiar şi mai devreme, de fapt, nu se va alege decât praful de ele.

Planurile sunt, în general, făcute să fie încălcate. Ne place să ne stabilim tot felul de obiective ambiţioase, dar uităm lucrul esenţial: planul de execuţie. În lipsa unui plan bine pus la punct, ne pierdem motivaţia, renunţăm şi ajungem să ne urâm pentru asta.

Continue reading “Obiectivele: de ce avem nevoie de ele”

Gânduri despre noul an

go and do

Se trage cortina peste 2015 în noaptea asta şi spunem la revedere unui an mai bun sau mai rău, dar un an care, sper eu, ne-a învăţat mai multe pe toţi şi ne-a adus mai aproape de tot ceea ce ne dorim pentru noi înşine, dar şi pentru cei dragi nouă. Acum, în ultima zi, tragem linie, adunăm şi încercăm să ne amintim doar lucrurile bune şi lecţiile, bem o cupă de şampanie şi sperăm ca 2016 să fie cel mai bun an pe care l-am trăit vreodată.

Dar ce facem efectiv? Nimic nu vine – sau nu vine când şi cum trebuie – dacă nu înlesnim cumva noi momentul. E riscant să aştepţi kairos-ul, momentul potrivit pentru a începe ceva, din cauza unui motiv foarte simplu: clipa perfectă nu există. Niciodată nu vei fi pregătit să-ţi dai demisia, să faci un copil, să suni la compania aia să întrebi dacă au un post care te-ar avantaja, să ceri, în loc să aştepţi ca celălalt să ghicească ce îţi doreşti exact. Cumva, toate vocile din capul tău care spun “nu” trebuie să tacă şi ele vor tăcea dacă te apuci pur şi simplu.

Continue reading “Gânduri despre noul an”