Aşteptările părinţilor şi notele copiilor

Încă de când eram foarte mică, am simţit preferinţa părinţilor pentru mine: eu eram copilul cuminte, responsabil, cu rezultate bune la şcoală, iar fratele meu- oaia neagră, la fel ca toţi băieţii din familia noastră extinsă.

Dacă şi tu eşti părinte acum, poate ai simţit în sinea ta că favorizezi pe unul dintre copiii tăi mai mult decât pe celălalt. Nu te simţi neapărat confortabil, dar faci asta inconştient. Notele mici la geografie pe care le ia puştiul tău le iei şi tu, la fel ca şi notele maxime pe care le primeşte fiica ta la toate materiile.

Un studiu realizat de curând asupra aşteptărilor părinţilor a avut un rezultat aproape neliniştitor: copiii tăi iau exact notele pe care tu te aştepţi ca ei să le ia. Din punctul acesta de vedere, copiii sunt foarte intuitivi cu privire la ceea ce părinţii lor cred despre ei. Un copil de la care nu se aşteaptă prea mult va confirma în timp exact asta, iar un copil de la care se aşteaptă să fie cea mai bună versiune a lui nu va deveni neapărat un superstar, dar va avea mai multe şanse să ajungă acolo.

Experimentul a cuprins 388 de familii cu cel puţin doi copii, iar focusul principal a fost pe primii doi născuţi. Părinţilor li s-au cerut informaţii despre activitatea şcolară a copiilor lor, care dintre cei doi este cel mai bun la învăţătură şi cât de mare este diferenţa între cei doi. În general, părinţii au tins să creadă că cel mai mare copil al lor este mai bun, deşi carnetele cu note nu demonstrau neapărat asta. De asemenea, s-a descoperit şi că părinţii etalau o oarecare discriminare de gen, crezând că o fiică e mai bună la învăţătură decât un fiu – lucru confirmat, de altfel, în medie.

Toate aceste credinţe, fundamentate sau nu pe fapte, au efect asupra copiilor: cercetătorii au descoperit că cel mai mare factor care determină cum se vor comporta copiii la şcoală în anul următor este dat întotdeauna de aşteptările părinţilor. Încă şi mai surprinzător, chiar şi atunci când copilul considerat mai puţin bun la învăţătură ia note mai bune decât celălalt, convingerile părinţilor nu suferă nicio modificare: copilul pe care ei îl cred cel mai bun rămâne cel mai bun, indiferent de problemele prin care poate trece în timp.

Copiii au un radar impresionant când este vorba de a aprecia ce cred părinţii lor despre ei. Iar ceea ce le lipseşte adulţilor este tocmai o bună apărare împotriva acestui radar. Autorii studiului spun că e posibil ca părinţii să nu poată să-şi ţină aşteptările ascunse, dar ar putea, cel puţin, să le ajusteze atunci când circumstanţele o cer. Copiii şi notele lor le vor mulţumi pentru asta.

Sursa

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *