Arta colajului

Colajul este un procedeu artistic compus din materiale diverse, ca hârtia, fotografii, panglici sau alte obiecte, ataşate unui suport de bazǎ. Termenul derivǎ din franţuzescul „coller” unde înseamnǎ „a lipi’ şi a fost inventat de Georges Braque şi Pablo Picasso la începutul secolului 20 când colajul a devenit o parte distinctivǎ a artei moderne.

Istoria lui dateazǎ din 1910 când colajul începe sǎ fie folosit de cubişti, mai întâi, şi apoi de dadaişti şi suprarealişti. Ȋn sânul mişcǎrii dada, mulţi artişti germani folosesc şi fotomontajul, colajul fǎcut cu ajutorul fotografiilor sau a unor pǎrţi dintr-o serie de fotografii cu scopul transmiterii unui mesaj, atât artistic, cât şi politic.

Spre deosebire de colajul cubist care era doar o tehnicǎ plasticǎ şi de fotomontajele politice ale dadaismului german, colajul suprarealist inspirǎ noi asociaţii vizuale, poetice şi onirice, de cele mai multe ori reprezentând un univers de vis, supus capriciilor inconştientului.

Ȋn continuare, deşi mǎ ocup de puţin timp de realizarea colajelor, vǎ prezint câteva ponturi care pe mine mǎ ajutǎ de fiecare datǎ:

– Alegerea unui suport potrivit este esenţialǎ: fie cǎ e vorba de hârtie sau carton, suportul poate fi, de fapt, cam orice se preteazǎ lipitului. Una din dorinţele mele este sǎ fac un colaj pe nişte coperte de cǎrţi vechi.

– Materialele de care ai nevoie pentru realizarea unui colaj sunt puţine şi la îndemânǎ: foarfecǎ, lipici- unul mai bun, de preferat, foi de hârtie colorate, decupaje din reviste sau ziare, bucǎţi de tapet nefolosit. Eu am inclus o datǎ şi folia de aluminiu alimentarǎ. Ȋmi doresc foarte mult sǎ folosesc la un moment dat nasturi de diferite forme şi din materiale diverse. Se pot folosi şi fotografii, dar eu nu m-am îndurat pânǎ acum sǎ le ciopârţesc pe ale mele.

– Dacǎ vreţi sǎ formaţi un cuvânt, decupaţi literele din surse şi cu fonturi diferite.

– Eu lucrez mai bine când am o temǎ specificǎ în minte. Pornesc de la o imagine dintr-o revistǎ, o idee se formeazǎ şi aşa încep sǎ caut frânturi de alte imagini care se potrivesc temei. Apoi, înainte de a începe sǎ lipesc, aranjez imaginile ca sǎ am o idee despre cum va arǎta produsul final.

– Dacǎ vǎ pricepeţi la desen, puteţi insera şi ceva fǎcut de mâinile voastre.

– De la hârtie sau carton, puteţi trece apoi la suporturi mai complicate, ca bucǎţi de material (mǎtase, lânǎ, dantelǎ, etc) sau nisip.

– Evident, colajul dupǎ care nu trebuie sǎ strângi este cel electronic, iar varietatea de imagini este mult mai mare decât pentru cel fizic.

Ca în orice altǎ activitate, cel mai greu este sǎ începi. Odatǎ depǎşitǎ etapa asta, sunt convinsǎ cǎ vǎ veţi bucura de tot procesul decupǎrii, gǎsirii unei teme şi lipitului. Şi evident, nimic nu se comparǎ cu bucuria de a vedea ceva fǎcut cu propriile tale mâini!

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *