An Intellectual History of Cannibalism

An Intellectual History of Cannibalism
De multe ori, la auzul unui subiect tabu – care ne determină să tresărim de frică, scârbă sau indignare – ne întoarcem spatele. Cele mai mult subiecte tabu sunt însă teme care nu au fost scornite azi sau ieri, ci au o istorie îndelungată și continuă să tricoteze la ea câtă vreme noi le împingem în categoria de lucruri aberante sau moral imposibile.

Problema canibalismului este unul dintre aceste subiecte despre care nu am dori să discutăm neapărat cu copiii, părinții sau prietenii noștri și pe care o abordăm numai dacă o întâlnim într-un film de groază sau la un buletin de știri la auzul căruia schimbăm repede canalul. Cei mai curajoși dintre noi clasifică actul în sine – al canibalului – drept un act animalic, nedemn de o ființă rațională, ridică din umeri și trec mai departe.

O istorie a canibalismului este cu siguranță o carte pentru inițiați. În opoziție cu oricare primă impresie pe care o iscă acest titlu, cartea este una de filosofie politică, o radiografiere a problemei dreptului natural și a consecințelor acestuia și o problematizare a unui experiment mental și întreaga gamă de implicații care pornesc de la acesta. Primele păreri și reacții cu privire strict la titlul acestei opere sunt ușor imaginabile și nu diferă probabil de cele ale telespecatotirlor care urmăresc un film de groază în care apare, chiar și numai în treacăt problema devorării omului de către om.

Cartea lui Cătălin Avramescu, doctor în istorie și filosofie și docent al Universității din Helsinki, nu descrie procesele organice ale digegării unui organism uman. Este, după cum am spus, o carte de filosofie. Își pune probleme la care înceracă să raspundă, sondând o literatură bogată a jurisprudenței perioadei moderne timpurii.

La întrebarea firească, poate, ce legătură are dreptul cu impulsul animalic și descentrat al unor ființe umane de a se hrăni cu carnea omologilor săi? Vă ofer un răspuns în forma unui loc comun al tradiției navigației: șalupa în derivă. Doi (sau mai mulți) indivizi aflați îm mijlocul oceanului, fără mijloace de subzistență și fără a avea încotro, am spune, trebuie să aleagă să își sacrifice un coleg de suferință sau să riște pieirea tuturor. Și acest exemplu poate isca indignare în rândul cititorilor.

Însă lectura cărții merită răbdarea tuturor celor care vor să se întrebe asupra limitelor dreptului natural.

Înainte deci de a ridica nepăsători din umeri la probleme pe care vrem să le aruncăm în cutia cu absurdități, există totuși motive solide pentru a reconsidera această poziție. Unul dintre acestea este constitutiv ființei umane per se: dreptul natural la viață.

Lectură plăcută!

Author: Sandra

Citesc literatura care îmi spune ce și cum să înțelegem despre cine suntem. Secolele XVI și XVII. Nașterea științei moderne. Religie și filosofie. Aparțin unei echipe formate din oameni competenți și curioși și mă numesc asistent de cercetare la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București. Îmi petrec de șase săptămâni timpul întrebând epoca Reformei ce are să ne spună, într-un orășel din Germania de sud-vest. Aici am găsit răspunsuri dublate de întrebări și aștept să mă reîntorc. Voi fi curând acasă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *