Adolescenții și etapele dezvoltării lor

Of, adolescenții! Iată reacția majorității adulte în fața peisajului pestriț al comportamentelor adolescenților. Deseori deranjați de această reticență a celor mari, aceștia, impulsivi, afirmă intrigați: “Ce, nu vă mai aduceți aminte că și voi ați trecut pe-aici?” Într-adevăr, ne aducem aminte sau nu? Să privim pentru câteva clipe micro-universul adolescenților.

Criza identității personale, concept psihologic, este deseori interpretată în sens negativ. Din contră, această căutare frenetică, ce implică întrebări și răspunsuri, introspecție, cât și noi contacte cu mediul înconjurător și cu persoanele din jur (familie sau prieteni) reflectă cu siguranță o perioadă critică, cu implicații pozitive însă, întrucât stimulează dezvoltarea personală, descoperirea unor mecanisme de adaptare. Negativul este exprimat prin suferința emoțională determinată de efortul adolescenților de a face față problemelor cu care se confruntă pentru a se adapta.

În această perioadă se dezvoltă mai multe identități, precum: identitatea corporală, identitatea vocațională, identitatea națională și identitatea culturală. Ce este identitatea? Ei bine, nucleul personalității. Personalitatea? Mecanismul psihic integrativ, ce cuprinde trei dimensiuni: bilologică, psihologică și socială.

În ceea ce privește identitatea corporală, ambele sexe sunt preocupate de propria imagine. În cazul fetelor, această etapă implică suferință emoțională, datorită schimbărilor fizice. Un procent de 2% din adolescente prezintă tulburări alimentare:anorexie nervoasă sau bulimie.

Identitatea vocațională determină alegerea carierei profesionale, fiind structurată pe măsura descoperirii aptitudinilor, a intereselor personale. Acestea sunt determinate de aspecte intra-personale (factori intra-psihici: descoperirea și cunoașterea de sine), precum și de influențe externe, aspecte sociale, economice, etc. Adolescentul trebuie să-și analizeze propria persoană pentru a se autodetermina, a găsi suficientă încerdere și stimă de sine, autoeficacitate, inclusiv asumarea responsabilitații și rezistența la stres.

Identitatea națională reprezintă acel atașament afectiv față de apartenența la propria națiune și valorile națiunii. Totodată, ralierea la diferite calități psiho-morale ale etnotipului populației. În această perioadă, adolescenții au tendința de a idealiza valorile naționale și implicit să adere la diferite grupări radicale, având impresia sau mirajul invulnerabilității.

Identitatea culturală vizează interiorizarea valorilor culturale și spirituale. Mediul înconjurător are un rol determinant stimulativ, dar și substimulativ.

Definirea propriei identități și găsirea propriului loc în societate, în grupul de prieteni și chiar în familie, este o etapă destul de dificilă pentru adolescenți, implicând schimbări numeroase și căutarea descoperirii de sine. Să încercăm, deci, să fim îngăduitori și să-i ajutăm pe acești adulți în devenire să se cunoască și să aleagă înțelept.

Author: Marie Beyle

Niciodată frumosul nu va înceta să ne inspire. Admir arta: natura înconjurătoare, literatura, pictura. Citesc și aprofundez istoria, pentru că "nu tot ceea ce este vechi este neapărat și demodat, după cum nu tot ceea ce este nou este și modern". Găsesc inteligență în zâmbetul unui copil și sunt de acord cu Mihai Eminescu când afirmă că "orice cap omenesc seamănă c-o odaie. Întrebarea e ce fel de odaie, ce aer, ce lumină e în ea și ce societate găsești".

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *