7 romane inspirate de vise

“People think dreams aren’t real just because they aren’t made of matter, of particles. Dreams are real. But they are made of viewpoints, of images, of memories and puns and lost hopes.” Neil Gaiman

Toată lumea visează, dar în majoritatea cazurilor, visele noastre sunt rezultatul gândurilor şi sentimentelor ce s-au acumulat peste zi şi ne dezvăluie cum procesează subconştientul nostru toate aceste informaţii.

Un scriitor aspirant se poate folosi oricând de lumea viselor (sau coşmarelor) pentru a ieşi dintr-o pană creatoare sau pentru a da un suflu nou lucrării deja începute. Înainte ca Freud sau Jung să scrie despre vise şi arhetipuri, au existat (şi probabil vor mai exista) câteva tipuri de autori teribil de creativi care, în urma unor vise foarte intense, au fost inspiraţi şi au creat o mare operă. Următoarele cărţi au fost inspirate de tribulaţiile nocturne ale unor asemenea autori care s-au lăsat conduşi în scriitura lor de către vise.

Twilight: În 2003, Stephanie Meyer s-a trezit dintr-un vis intens în care două persoane stăteau lungite pe o pajişte şi discutau despre dragostea lor şi de ce aceasta nu are sorţi de izbândă. Pe website-ul ei, Meyer a mai notat că unul dintre aceste personaje era o fată normală, în timp ce celălalt era un vampir de o frumuseţe sclipitoare. Visul s-a concretizat în ceea ce urma să fie una din cele mai populare serii din lumea Young Adult.

Frankestein: În timpul unei veri în Alpii elveţieni, Mary Godwin (nu încă soţia lui Shelley) a fost atrasă într-un concurs de scriere creativă de către gazdă, Lordul Byron. Toţi urmau să scrie o poveste de groază. În noaptea ce a urmat discuţiilor, viitoarea autoare are un somn agitat: “Ce m-a înspăimântat pe mine îi va înspăimânta şi pe alţii, tot ce trebuie să fac este să descriu fantoma ce mi-a bântuit perna pe care am dormit”.

The Strange case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde: Acest horror clasic a apărut din cauza coşmarelor intense ale scriitorului Robert Louis Stevenson. Conform soţiei lui, într-o noapte, aceasta l-a auzit pe autor urlând de groază şi a mers să-l trezească. Acesta, nervos, i-a zis: “De ce m-ai trezit? Visam o poveste bună de groază”.

Misery: Stephen King este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai prolifici autori ai zilelor noastre şi a fost şi el inspirat de un vis pe care l-a avut într-un avion: un fan îşi răpeşte autorul preferat şi îl ţine ostatic. După ce s-a trezit, King era atât de captivat, încât a rămas la aeroport şi a scris 40-50 de pagini din roman. Mai mult de atât, scriitorul a spus că multe dintre visele lui s-au concretizat în romane, iar altele l-au ajutat în situaţii dificile atunci când scria It.

Jonathan Livingston Seagull: Aviatorul Richard Bach a auzit o “voce fără trup” şoptindu-i titlul a ceea ce urma să fie cartea Jonathan Livingston Seagull. Aceeaşi voce i-a revelat şi intriga, dar a dispărut înainte ca Bach să afle sfârşitul. 8 ani mai târziu, autorul are un vis despre un pescăruş şi termină povestirea despre o pasăre filosofică ce se bucură de mult succes în era self-help-urilor. Bach crede că “nu ţi se dă un vis fără puterea de a transforma acel vis în realitate”.

Multe dintre scrierile lui Edgar Allan Poe: Deşi este dificil să separi faptele de realitate în ceea ce priveşte viaţa lui Poe, majoritatea criticilor sunt de părere că poeziile şi nuvelele sale halucinatorii îşi au originea în coşmaruri zguduitoare.

Kubla Khan din volumul Christabel: Samuel Taylor Coleridge a scris acest poem în urma unei combinaţii de somn şi opiu. Kubla Khan este una dintre cele mai dragi opere ale scriitorului, pe care a descris-o ca un “fragment”, deşi majoritatea criticilor de astăzi se încăpăţânează să o vadă ca pe un întreg.

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *