7 cărți SF care-ți vor schimba perspectiva

Literatura SF este departe de a fi un simplu mijloc de escapism pentru cei dezamăgiți de realitate. Psihoterapeutul Paul Allen spune că predispoziția spre acest gen ține de temperament, fiind specifică celor care intră în categoria Thinking iNtuitive (NT).

Motivele pentru a vă îndrepta atenția spre science-fiction sunt numeroase: cultivă toleranța, flexibilitatea minții, dezvoltă capacitatea de a putea privi un eveniment din mai multe unghiuri pentru a-i înțelege adevărata natură, eliberează de falsele convingeri, duce la apariția simțului anticipației și ajută la dobândirea statutului de arhitect al schimbării.

În calitate de fan înrăit al autorilor SF, de la clasici la contemporani, m-am gândit să împărtășesc cu voi 7 titluri care vă pot schimba total percepția asupra vieții:

1. Dune, Frank Herbert

Deși a fost scrisă la începutul anilor ’60, această capodoperă despre modelarea realității și jocul cu nadele viitorurilor posibile, a rămas actuală și cu o complexitate de neegalat. Dune este o bijuterie multifațetată, provocatoare și revelatorie, îmbinând teme precum: politica, psihologia mulțimii, misticismul religios, ecologia. Desigur, nu lipsesc nici intrigile amoroase, dialogurile vii și descrierile captivante.

2. Fahrenheit 451, Ray Bradbury

Un elogiu adus cărților, ideilor, universul creat de Bradbury în 1953 este în mare parte realitatea zilelor noastre, vorbind despre declinul rușinos al educației sau eșecul instituțiilor culturale de a promova valori. Acest SF poetic intens, remarcabil realizat atât stilistic cât și la nivelul ideilor, conturează o revoltă împotriva consumerismului, a cenzurii și a acelei culturi surogat, false și inexpresive.

3. Ubik, Philip K. Dick

Bizar, șocant, tulburător și fascinant. Aflat sub semnul încifrării expresiei, în Ubik nimic nu e ceea ce pare a fi. Încărcat de suspiciune și confuzie, pendulând între două lumi, romanul abordează o serie de concepte inedite precum: criogenie, telepatie, precogi, inerțiali, semi-viață și moratorium. În cele din urmă, autorul autorul te face să te întrebi: “de unde știu dacă sunt sau nu în viață ?” sau “care realitate e cea adevărată?”  și “ce e în fond realitatea?”

4. Childhood’s end, Arthur C. Clarke

Aici latura SF e doar un camuflaj pentru realitate, un cifru care-i protejează esența, o haină sub care se ascunde sfârșitul copilăriei. Visăm la utopie fără să realizăm că așa ceva ar fi de fapt începutul sfârșitului. Perfecțiunea duce la stagnare, oamenii devin niște simpli bureți pasivi care absorb tot și creează nimic. Oricât ar aduce a fericire un astfel de scenariu, nu ai fi îngrozit trezindu-te într-o zi că nu mai ai nici un scop pe lumea asta?

5. The Chronoliths, Robert Charles Wilson

Roman SF atipic în care latura de science-fiction cade în plan secund, scoțând în evidență o dramă personală amplificată de aterizarea în prezent a unui monument misterios din viitor. O meditație sfâșietoare asupra timpului, un joc cu anticipația, semne și coincidențe, un viitor care modelează trecutul și un om devenit erou fără voie. Pentru mine, The Chronoliths va rămâne cu siguranță, multă vreme, cel mai bun roman SF contemporan.

6. Millennium, John Varley

Varley construiește un univers fermecător, cu reguli alambicate și care te pun pe gânduri. Aici anii nu au nici o legătură cu timpul iar liberul arbitru e doar o invenție. Uneori, cauzalitatea pare o simplă glumă și orice teorii raționale despre univers devin inutile. La 50.000 de ani în viitor oamenirea se află în pragul morții, dar un proiect numit Poarta așterne o urmă de speranță.

7. Time machine, H. G. Wells

Într-o poveste ce ne aduce aminte de lumile create de Jules Verne și pornind de la o serie de teorii de tip darwinist, ideea care se conturează este aceea că progresul va duce la o cucerire utopică a naturii. Aparent nimic rău, asta pentru cei care uită că truda, deficitul și pericolul au rol de catalizatori. Odată cu abolirea lor evoluția ar stagna, ba chiar putem spune că rasa ar involua.

Mai multe titluri din această categorie:

Author: Elena Silvana

Scriu și citesc, iar asta îmi ocupă tot timpul. Cred în anticipație și în curiozitate ca fiind cea mai pură formă de insubordonare. Nici o poveste nu poate fi spusă fără poezie. Arta nu ar trebui să fie separată de viață ca și cum ar fi prea prețioasă pentru utilizarea de zi cu zi. Poate tocmai de aceea deviza mea este: dream, create, inspire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *