6 cărți piperate perfecte pentru nopți geroase

Nu te-ai săturat să citești mereu aceleași cărți ca toată lumea? Nu ai uneori impresia că se inserează un fel de monotonie în lecturile tale? Că parcă titlurilor pe care le alegi le lipsește sarea și piperul? Că nu reușesc să-ți atingă profunzimile, să-ți tulbure un pic apele? Sau că sunt povești frumoase și cam atât, nu îți oferă o perspectivă nouă, nu te schimbă, nu te fac mai inteligent sau amuzant? Ei bine, dacă ai răspuns cu da la măcar una dintre aceste întrebări, ar trebui să arunci o privire la lista de mai jos, pentru că sunt tocmai acel gen de lectură care-ți lipsea.

White is for Witching
1. White Is for Witching, Helen Oyeyemi

„Please tell me a story about a girl who gets away.”
„Gets away from what, though?”
„From her fairy godmother. From the happy ending that isn’t really happy at all. Please have her get out and run off of the page altogether, to somewhere secret where words like ‘happy’ and ‘good’ will never find her.”
„You don’t want her to be happy and good?”
„I’m not sure what’s really meant by happy and good. I would like her to be free.”

Oyeyemi a creat un fel de basm cu accente neo-gotice și plin de sensibilitate, despre mituri, memorie, magie, pierderi, iubire și teamă. Perfectă pentru nopțile geroase din această perioadă, situată într-o Anglie post-colonială, ar putea fi considerată un hibrid între We Have Always Lived in the Castle și The Yellow Wallpaper, între stilul lui Alice Hoffman și cel al lui Ali Shaw. Povestea se dezvoltă în jurul unei adolescente pe nume Miranda, cea care suferă de boala pica, însă adevărata ei foame fiind aceea de lume, de libertate. Descoperim că locuiește într-o casă ce pare a avea propria ei viață (fiind chiar unul dintre naratori) și propriile urzeli. Bântuit la rândul său de cele citite, cititorul ajunge astfel în fața unei alegorii sau ghicitori, neputându-și da seama dacă lucrurile stranii care se întâmplă sunt manifestări ale supranaturalului sau pur și simplu produsul unei minți tulburate.

Eros the Bittersweet – An Essay
2. Eros the Bittersweet, Anne Carson

“As Sokrates tells it, your story begins the moment Eros enters you. That incursion is the biggest risk of your life. How you handle it is an index of the quality, wisdom, and decorum of the things inside you. As you handle it you come into contact with what is inside you, in a sudden and startling way. You perceive what you are, what you lack, what you could be.”

Eros este o carte despre iubire așa cum era privită de antici, deci poate practic tocmai despre originile acesteia, Anne Carson explorând conceptul de „eros” atât prin prisma filosofiei clasice cât și a literaturii, din diverse puncte de vedere și prin diferite stiluri, nefiind o simplă evocare lirică sau o meditație, ori un exercițiu academic. Aceasta face o paralelă între experiența lecturii și cea a tânjirii după un iubit, distanța aceea dulce-amăruie dintre oameni, încercând să surprindă conexiunile simbiotice și triangulare dintre cuvintele unei pagini, autorul lor și cititorul, cu noțiunea de dorință. Atât analizând fragmente poetice din Sappho, cât și dialogurile lui Platon, Socrate, autoarea examinează toate nuanțele iubirii fără a pierde din vedere întrebarea „de ce iubim să iubim?”.

Against Interpretation:  And Other Essays
3. Against Interpretation, Susan Sontag

“Interpretation must itself be evaluated, within a historical view of human consciousness. In some cultural contexts, interpretation is a liberating act. It is a means of revising, of transvaluing, of escaping the dead past. In other cultural contexts, it is reactionary, impertinent, cowardly, stifling.”

Aceasta este poate una dintre cele mai influente cărți în ceea ce privește perspectiva asupra artei sau a culturii contemporane, incluzând discuții originale și provocatoare despre Sartre, Simone Weil, Godard, Beckett, filme SF, psihanaliză și gândirea religioasă contemporană. Prezicând și avertizând în privința post-structuralismului ori a post-modernismului, ajungând la concluzia că avem nevoie mai degrabă de o erotică a artei, decât o hermeneutică a acesteia, Susan Sontag se revoltă împotriva acelui tip de interpretare care este anti-artă în sensul că diminuează posibilitățile de a o aprecia, a te bucura de ea și a o experimenta cu adevărat.

Bad Feminist
4. Bad Feminist, Roxane Gay

“When feminism falls short of our expectations, we decide the problem is with feminism rather than with the flawed people who act in the name of the movement.”

Bad Feminist este o carte amuzantă, înțepătoare, ce aruncă o privire asupra modului în care cultura pe care o consumăm ajunge să fie ceea ce suntem, un fel de strigare, de instigare la faptul că putem mai mult de atât. E genul acela de carte care cu siguranță te va face să te simți inconfortabil, pentru că în loc să fie o simplă oglindă plimbată prin lume, aceasta devine o oglindă în care cititorul poate să-și vadă nenumăratele fațete, acele lucruri pe care de obicei preferă să le nege, sau pur și simplu nu le conștientizează despre sine. Pe de-o parte comentariu, pe-altă parte autobiografie sau analiză critică, înglobând eseuri pe diverse teme din jurul feminismului (reprezentarea feminină în mass-media, violența sexuală), dar făcând apel și la rasă, cultură sau competițiile de Scrabble, însă în principal susținând că e ok e să fii dezorganizat, să ai păreri conflictuale, să faci lucruri care ies din conturul impus de societate, să pui totul la îndoială, să fii confuz și să rămâi totuși adept al feminismului.

Bad Behavior:  Stories
5. Bad Behavior, Mary Gaitskill

„At times she had thought that this was the only kind of connection you could have with people—intense, inexplicable and ultimately incomplete.”

Bad Behavior este o versiune necenzurată a realității feminine în care descoperim povești tulburătoare despre dislocare, despre dorințele și dorurile unei generații urbane marginale și rebele, franjurate de conflictul dintre propriile așteptări și cele ale societății. Este o evaluare a relațiilor umane, a modurilor în care ne chinuim să găsim un echilibru între viața personală și cea profesională. Personajele acestei cărți, fără a fi fade, sunt așa cum sunt oamenii în general, fragile, vulnerabile, făcând mereu alegeri în care se pierd pe sine într-un mediu urban rece și neiertător, devenind izolate atât față de cei din jurul lor cât și de adevăratul lor caracter. Au relații extrem de tragice, dar oneste, nelipsind din paginile ei sexul, drogurile sau violența domestică. Personajele feminine sunt puternice, dar ajung controlate de emoțiile lor prea intense, se găsesc în tot felul de situații care nu le permit altă opțiune decât aceea de a exista într-o lume a bărbațiilor, a unor bărbați plini de defecte, dar mai ales unidimensionali.

Ooga-Booga
6. Ooga-Booga, Frederick Seidel

The body on the bed is made of china,
Shiny china vagina and pubic hair.
The glassy smoothness of a woman’s body!
I stand outside the open door and stare.

I watch the shark glide by . . . it comes and goes —
Must constantly keep moving or it will drown.
The mouth slit in the formless fetal nose
Gives it that empty look — it looks unborn;

It comes into the room up to the bed
Just like a dog. The smell of burning leaves,
Rose bittersweetness rising from the red,
Is what I see. I must be twelve. That fall.

Titlul, ca o parodie a amenințării, reflectă probabil extrem de bine esența acestei cărți deopotrivă întunecate și comice, suprarealistă fără a fi dificilă sau pretențioasă. Comparat cu Lowell sau Larkin, Frederick Seidel este un poet pe care nu prea știi cum să îl iei, te revoltă și te încântă în același timp prin faptul că își permite să spună exact ceea ce simte. Ar putea fi numit un poet al luxului având în vedere că textele sale sunt populate de hoteluri și restaurante luxoase, martini, motociclete italiene, preocupat fiind în mare parte cu politica, sexul, mortalitatea și mijloacele de a le obține. Iar stilul său este acela din care lipsește compromisul, e ca o brută grațioasă, ca o băutură spumantă din care se evaporă nimicul.

Author: Elena Silvana

Scriu și citesc, iar asta îmi ocupă tot timpul. Cred în anticipație și în curiozitate ca fiind cea mai pură formă de insubordonare. Nici o poveste nu poate fi spusă fără poezie. Arta nu ar trebui să fie separată de viață ca și cum ar fi prea prețioasă pentru utilizarea de zi cu zi. Poate tocmai de aceea deviza mea este: dream, create, inspire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *